Pe 28 noiembrie 2024, ministrul
Diasporei din Israel, Amichai Chikli, a vorbit la telefon cu Călin Georgescu,
apoi a transmis pe pagina sa de X un mesaj al acestuia în care promitea
că, în cazul în care va câștiga alegerile prezidențiale, va invita la București
pe prim-ministrul Netanyhu, în ciuda mandatului de arestare emis de CPI, va
muta Ambasada României la Ierusalim și va institui o toleranță zero față de
antisemitism. Ulterior, acesta a șters mesajul.
Chestionată la temă, echipa de campanie a lui Georgescu a confirmat pentru Times of Israel discuția telefonică, nu și subiectul CPI. De notat că interpelări similare au fost făcute și de către patrioți români, însă aceștia nu au primit nici un răspuns de la echipa de campanie a primului patriot al țării.
1 decembrie 2024, ziua națională
a României, a fost una foarte agitată. Iar actorii au fost pătrunși nu de
sentimente patriotice, naționale, ci de cu totul altceva. Iată mai jos reacția
ambasadorului României la Tel Aviv.
Cu privire la Georgescu,
Ioanid
a declarat că Israelul nu trebuie amăgit cu promisiunile lui Georgescu de a
muta ambasada și de a lupta împotriva antisemitismului. „Este o înșelătorie. Nu
l-am auzit niciodată spunând așa ceva și nici nu cred că dacă va fi ales –
ferească Dumnezeu! – o va face.“
Apoi,
Duminică,
ambasadorul României în Israel a declarat că ministrul Diasporei, Amichai
Chikli, este „meshugeneh“
– nebun sau prost, în idiș – pentru că a vorbit la telefon cu un candidat la
președinție care a elogiat antisemiții români și colaboratorii naziști.
„Este
o insultă“ a declarat Ioanid. „Tipul ăsta în mod clar habar n-are de Șoahul din
România. Dacă ar fi judecat puțin asupra subiectului, așa ceva nu s-ar fi petrecut.“
„Sunt
profund rănit și cred că Dl. Chikli ne datorează scuze“, a declarat Radu Ioanid
pentru Times of Israel.
„Este
șocant ca un ministru al guvernului israelian să lase impresia că susține,
într-un moment determinant al alegerilor, un candidat român care poartă în
inimă personaje istorice direct responsabile de uciderea în masă a evreilor“ a
adăugat ambasadorul.
El a
adăugat că Chikli „pune în pericol“ prietenia dintre România și Israel.
„România
a fost întotdeauna foarte respectuoasă și prietenoasă față de Israel și a fost
strâns aproape de Israel după atacul Hamas din 7 octombrie“, a reamintit Ioanid
evocând pogromul organizat de organizația teroristă palestiniană anul trecut.
„Nici un membru al autorităților române nu și-a permis să se implice în
problemele electorale israeliene.“
Un asemenea limbaj din partea
unui ambasador străin, nu doar pe teritoriul israelian, ci pe orice teritoriu, ar
fi provocat, în condiții normale, imediat o convocare la ministerul de externe
al țării gazdă, urmată de expulzare (sau, în termeni diplomatici, rechemare).
Nimic din toate astea nu s-a
întâmplat, căci, chestionat de presă, ministrul israelian al afacerilor externe
a refuzat să comenteze spusele lui Ioanid, la fel cum a făcut și biroul lui
Chikli. Cazul a fost închis! Faptul s-a întâmplat pentru că Ioanid nu este un
simplu ambasador, iar al României într-o măsură variabilă. Neavând nici o
putere de negociere, țara noastră a procedat realpolitik în afacerile
externe și a subcontractat relațiile sale cu Israelul cuiva care într-adevăr
contează în acest joc: lobby-ul evreiesc din SUA.
Ce a urmat se știe. Ce va urma,
nu este greu de prefigurat: nici un candidat la președinție nu va trece de furcile
caudine ale verificării pedigriului antifascist, iar CCR – o curte politico-juridică – a pregătit deja setul de reguli adaptat la realitatea politică a zilei.
În fine, ca un istoric din școala
realistă, aș zice că în orice rău este și un bine, căci cu asemenea candidați
precum Georgescu, cine știe ce cedări în politica internă și externă (și
complicații conexe) ar mai putea surveni.
București, 4 ianuarie 2024.
