 |
| Sursa: Wikipedia |
Mai
întâi, pentru a evita orice ambiguitate, să precizăm termenii: de-a lungul
acestui text este vorba despre «fondul» (în sens arhivistic) de documente creat
de Comitetul Central al Partidului Comunist Român, pe de o parte, și despre
fondurile istorice organizate de Sectorul său de Arhivă privitoare la același
partid și la organizațiile anexă, adică
așa-numita «Arhivă Istorică», pe de altă parte*.
Această
Arhivă nu trebuie confundată cu ansamblul arhivelor centrale ale Partidului,
care nu se reduc la ea, și nici cu totalitatea fondurilor deținute în prezent
de Biroul de Arhive Contemporane al Arhivelor Naționale. Pe scurt, este vorba
despre fondurile arhivistice de la CC al PCR[1].
1.
Revoluția: Momentul Zero
Prima
referință «postdecembristă» cu privire la
Arhivă apare în chiar ziua de 22 decembrie 1989, la Televiziunea Română,
denumită în acele zile «liberă». Teodor
Brateș are cuvântul:
Facem
apel unitățile... unităților de pompieri – că anumite elemente criminale au dat
foc în anumite locuri, inclusiv în clădirea Comitetului Central, arhivelor – să
să îndrepte către aceste locuri, să stingă incendiile în timpu’ cel mai scurt,
c-aceste documente să nu poată fi distruse. Aceste documente trebui’ să fie
cunoscute de către întregul popor, și pă baza lor să să acționeze împotriva
celor care-au fost vinovați de ce s-a-ntâmplat în cei 25 de ani de dictatură[2].
Comunicatul
de mai sus reprezintă acoperirea propagandistică a unei acțiuni ce trebuia să
se desfășoare netulburată. În ce a constat ea? Când «revoluționarii» intrau pe ușa din față a sediului Comitetului
Central al Partidului, Arhiva sa ieșea pe ușa din dos, fiind încărcată în
camioanele Armatei și transferată într-o unitate militară de la Pitești (azi Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice din
subordinea Serviciului Istoric al Armatei). Prin urmare, nici un dosar
din această arhivă nu a fost ars în acele zile, darămite ca ea să fi fost
incendiată. Cât despre Popor, cel care, vorba personajului citat, urma să
cunoască dosarele și, pornind de la ele, să-i tragă la răspundere pe
responsabilii pentru un sfert de secol de dictatură (sic!), sarcina a rămas doar un deziderat.
2. La Armată
 |
Plan de epocă
| Sursa: Arhivele Militare Române |
Arhiva Centrală a
Partidului a ajuns deci în custodia Armatei. Iată cum s-a petrecut această
operațiune în relatarea lui Niculae Spiroiu, fost ministru al Apărării
Naționale:
În momentul când am preluat conducerea
ministerului, în aprilie 1991, arhivele CC al PCR se aflau la Pitești, în mai
multe camere[,] la Depozitul de Arhivă al Armatei din Trivale. Știam că ele au
fost transportate acolo imediat după 22 decembrie 1989, în perioada în care la
Comitetul Central se aflau încă revoluționarii[,] și unde s-a apreciat că este
pericolul ca aceste arhive să se degradeze, să fie înstrăinate, distruse, mă
rog, descompletate. Atunci Consiliul Frontului Salvării Naționale a luat măsura
ca ele să fie scoase de acolo și transporta[t]e la Armată, la Ministerul
Apărării, deoarece în mod normal ele ar fi trebuit să ajungă la Arhivele
Statului, fiind parte din Arhivele Statului. Numai că Arhivele Statului la
vremea respectivă aparțineau de Ministerul de Interne, deci de Securitate, care
pe undeva nu mai era funcțională în perioada aceea. Nefiind funcțională[,] s-a
dat ordin ministerului Apărării Naționale să le preia și să le transporte[3].
Prin
urmare, după cum era de presupus, decizia de a transfera Arhiva a fost luată la
cel mai înalt nivel al noii puteri politice de atunci, conducerea Frontului
Salvării Naționale (în fapt: Ion Iliescu și grupul din jurul său).
Mai
întâi, vom spune că motivația transferului este cu totul diferită de
comunicatul citit la TVR, care, verosimil, a fost efectul solicitării noii
puteri. Apoi, că Arhiva Partidului a fost preluată nu după 22 decembrie 1989,
ci începând chiar cu acea dată. Revoluția fiind în desfășurare, noii patronii
au avut prima grijă ca ea să fie scoasă de sub furia justițiară a Poporului. A
fost primul timp. Iată ce s-a întâmplat în continuare:
Ce pot să vă spun este că în perioada în care
am fost eu ministru, până în 1994, încă nu se luase o decizie privind cine să
preia această arhivă. Am auzit, și subliniez – am auzit, nu am date, că ar fi
fost o decizie a Parlamentului, a Președenției [sic!], a unui guvern, nu știu
care guvern, probabil pe timpul CDR-ului, sau poate înainte de a fi guvernarea
CDR, când s-a dispus ca această arhivă să fie predată pe niște compartimente.
Adică o parte din arhiva asta care ține de relații externe, dacă nu mă înșel,
să fie dată la ministerul de Externe, dar sunt supoziții, alta să fie dată la
Arhivele Statului. Deci înțeleg că s-a dispus ca această arhivă să fie predată
în funcție de tematica documentelor[4].
Era și o parte militară, pentru că exista
secția pentru probleme militare, de justiție, apărare a Comitetului Central.
Unele din aceste documente chiar priveau relațiile militare: Tratatul de la
Varșovia, așa-zisul Comitet Politic Consultativ al statelor membre a Tratatului
de la Varșovia, deci exista și o componentă cu caracter militar care ar fi
putut intra în arhivele militare[5].
Mai
întâi, ar fi de semnalat o contradicție a asertorului, căci, pe de o parte, el
spune: „Ele [dosarele – n. n.] au fost luate în condiții specifice
revoluției, deci încărcate cu grijă în camioane, cu prelată, cu protecție, nu
s-a pierdut nici un document din câte știu, din câte mi s-a raportat când am
devenit ministru.“ Iar pe de altă parte susține că: „Unele dosare fuseseră
distruse, descompletate, în procesul acela care spuneam eu, în situația aceea
de revoluție.“ Conform logicii binare este ori laie, ori bălaie, ceea ce pune o
problemă de credibilitate a sursei.
Apoi,
ar fi de indicat o chestiune de cronologie: primul transfer de documente din
Arhiva Centrală a Partidului, de la Armată către Arhivele Naționale, a avut loc
nu în 1995, ci în 1993, deci exact în timpul mandatului memorialistului nostru,
și în total au fost cinci astfel de transferuri (vezi Anexa). Ceea ce ne obligă
la două concluzii:
1)
la data respectivă (1993) decizia privind destinul Arhivei fusese luată;
2)
tot ceea ce relatează fostul ministru este de scos din sfera ipotezei și trecut
într-o zonă a certitudinilor, dat fiind că vorbește dintr-o experiență pe care,
deși o neagă, o cunoaște cu precizie.
Cert,
decizia de a „sparge“ Arhiva a fost anterioară mandatului lui Spiroiu, fiind
luată în perioada 1990–1992, cel mai probabil, în 1990.
În
februarie 1992, ca efect al interpelărilor publice privind soarta arhivelor
partidului, încep discuțiile între Arhivele Statului și MApN, în răspunsul
căruia se vorbește în clar despre operațiunea de „prelucrare științifică în
vederea predării“[6].
Astfel,
a fost constituită o comisie mixtă de specialiști ai Arhivelor Militare și ai
Arhivelor Statului care a stabilit modalitățile de prelucrare arhivistică și de
acces la documente, iar un număr de angajați ai celor din urmă s-a deplasat la
Pitești pentru a participa la operațiunile arhivistice[7].
Care a fost modul de
operare? Mai întâi, Armata a reținut o parte din
Secția pentru Probleme Militare, de Justiție și Securitate a Fondului CC al
PCR. Apoi, Ministerul de Externe a preluat o altă parte din Secția Relații
Externe. Și, în fine, Regia Autonomă «Administrația Protocolului de
Stat»(RA–APPS) a preluat un important calup din Gospodăria de Partid (cea
privind averea Partidului – PCR şi UTC). Acestea sunt singurele zone
identificabile cu certitudine în care fondurile de arhivă au fost
destructurate, dar este posibil ca și alte părți ale Arhivei să fi suferit la
fel de mult, așa cum sugerează fostul ministru.
Această
Arhivă avea, în bună măsură, instrumente de evidență (inventare): ca dovadă,
ele există și azi la sediul din Militari, care găzduiește ceea ce a mai rămas
din aceste fonduri documentare, dar ele sunt inutilizabile, la fel cum există
și microfilmele făcute după o bună parte din documente chiar de către Arhiva
Partidului, începând de la sfârşitul anilor 1960, când a debutat un travaliu
arhivistic notabil.
Din
Arhiva gestionată de Armată nu s-au «scurs» documente în presă, însă unele au
fost publicate în culegeri ori au fost folosite în studii de către „dulăii
istoriei“. Parte dintre aceştia primeau aprobări pentru a se deplasa la
unitatea militară de la Pitești, iar ulterior la sediul din Militari al
Arhivelor Naționale a fost deschisă chiar o sală de studiu paralelă (a se citi:
ilegală) pentru a-i deservi. Situația s-a repetat și în cazul altei arhive
centrale a Partidului, cea a ISISP (Institutul de Studii Istorice și Social
Politice al Partidului), care, după ce și-a încetat oficial activitatea, în
1990, şi a fost preluată de Academia Română, a procedat în aceeași manieră
selectivă. Astfel, pentru privilighenția istoriei a fost deschisă o cămăruță în fostul sediu al CC, unde i se livra documente pentru a fi
cercetate cu prioritate. Acolo se numea «la Neacșu», după numele celui care
deservea cooperativa respectivă (Gheorghe Neacșu, fost istoric la ISISP).
Mai
mult, dosare dispărute au fost recuperate și integrate Fondului, cum a fost
cazul cu cele ale lui Alexandru Drăghici și Alexandru Nicolschi[8].
Ce
au prelucrat la Pitești angajații Armatei din destructurata Arhivă a
Partidului? Secția pentru Probleme de Apărare, un număr de documente de la
Secția Relații Externe, Cabinetele «1» (Nicolae Ceaușescu),
«2» (Elena Ceaușescu), Ion Dincă și Naș Leon, care au fost predate cu
inventare. În același timp, un arhivist al Direcției Județene Argeş a Arhivelor
Naționale, Gheorghe Șovar, a fost primit în unitate și a continuat prelucrarea
documentelor de la Arhiva Istorică.
Nu
știm în ce condiții s-au petrecut toate aceste operațiuni, care nu au fost
consemnate în dosarele fondurilor. Pentru nimeni Arhiva Istorică nu a
reprezentat însă un obiectiv, prin urmare este de presupus că ea a suferit,
comparativ cu restul fondurilor, cele mai puține agresiuni.
3.
La Arhivele Naționale
 |
| © Mircea Stănescu 2015 |
Primele
documente din Arhiva CC al PCR, de la Secția Gospodăria de Partid, care
reprezentau 140 de metri liniari (m.l.), au fost transferate de la MLPTAT –
Departamentul pentru Urbanism și Amenajarea Teritoriului, la Arhivele Naționale
– Arhivele Economice, în decembrie 1991 (vezi Anexa).
Anterior,
în octombrie același an, Agenția Națională pentru Privatizare a trimis și ea o
listă cu genurile de documente din aceeași Secție Gospodăria de Partid, pe care
le deținea, în cantitate de 80 m.l. Agenția, care a preluat și sediul
Gospodăriei Partidului, avea în subsol documente de care dorea să scape pentru
a face loc noii sale arhive, motiv pentru care cerea Arhivelor Naționale
(Arhivele Economice) acordul în vederea «selecționării» lor[9].
În
fine, pentru a nu ne pierde în această «numărătoare a steagurilor», din tot
ceea ce a fost preluat și, eventual, «selecționat» în anul 2010, 125 de m.l. au
fost transferați de la Arhivele Economice la Arhivele Contemporane, pentru a fi
reintegrați Arhivei Partidului[10].
În 1992,
la Arhivele Naționale a fost constituită o structură care să preia fondurile
documentare ale organizațiilor centrale ale Partidului Comunist. Desprins din
Serviciul de Arhive Administrative și Culturale, Biroul de Arhive Contemporane
a fost condus, în perioada 1992–1997, de către Veronica Iliescu (cumnata
primului președinte al Republicii de după decembrie 1989, Ion Iliescu), apoi de
către Camelia Moraru (1997–2008)[11].
Ce
a rămas din destructurarea Arhivei Centrale a Partidului a fost transferat la Arhivele
Naționale. Dar, dat fiind că atât operațiunea de epurare, cât și cea de
preluare erau laborioase, ele s-au petrecut în etape. Primele preluări au avut
loc în 1993 (fonduri din Arhiva Istorică ce nu puneau probleme de triere), iar
ultima în 2008 (fișele martor ale carnetelor membrilor PCR de la ultima
preschimbare din 1980). Tot ceea ce a fost transferat de la Armată la Arhivele
Naționale a avut loc într-o relativă ordine, cu procese verbale, inventare ale
fondurilor sau liste-inventar, iar nu vrac, așa cum s-a spus în mod repetat.
Responsabilii Arhivelor Naționale din perioada 1992–2008 nu au folosit
inventarele de la Arhiva Partidului pentru regăsirea documentelor / dosarelor,
și nici microfilmele pentru că știau că fondurile fuseseră destructurate. Prin
urmare, versiunea oficială a fost că fondurile au fost preluate fără
instrumente de evidență, de multe ori amestecate, în stare vrac. Cert este însă
că la Biroul de Arhive Contemporane se regăsesc atât inventare ale fondurilor –
cele de la Arhiva Istorică și CC al PCR (parțial) –, cât și microfilme, care,
la o simplă confruntare, arată intervențiile masive și brutale atât asupra
structurii arhivei, cât și a dosarelor (u.a.), a pieselor (documentelor). Chiar
atunci când preluarea a fost făcută la metru liniar, în loc să fie descris
motivul care a generat-o, este indicat printr-un pleonastic eufemism-standard:
„Starea arhivei este cea existentă de la momentul predării ei”[12].
Prin
urmare, documentele au fost reinventariate la Arhivele Naționale. Când, începând
din 1996, inventarele au fost date la Sala de Studiu, în notele introductive
s-a spus, invariabil, că documentele au fost preluate începând din 1995, ceea
ce, după cum am relatat deja, este fals, situațiile fiind diferite.
La
Biroul de Arhive Contemporane a fost făcut un plan metodic de prelucrare arhivistică
ce a vizat «fondarea» și «ordonarea» pe probleme a documentelor de la
principalul fond, CC al PCR. Dată fiind situația descrisă, era tot ceea ce se
mai putea face. Răul fusese făcut, căci odată destructurate, fondurile nu mai
puteau fi reconstituite. Și totuși, s-a mers mai departe, în tentativa de a
ambala arhivistic o suită de operațiuni care mai aveau prea puțin de-a face cu
arhivistica. Astfel, a fost realizată chiar o schemă de ordonare, cu rolul de a
reface o structură sui generis a CC, pornind de la secțiile operative,
denumite: «Cancelarie», «Relații Externe», «Economică», «Agrară», «Gospodărie»,
«Propagandă și Agitație», «Administrativ–Politică», «Organizatorică» și
«Cadre». Pe scurt: la Fondul CC al PCR, așa cum se prezintă el astăzi la
Arhivele Naționale, nu avem o ordonare «structurală», ci o ordonare «pe
probleme», cu criteriul subsecvent cronologic, adică ceva ce în arhivistică nu
există.
Pentru
comparație, creatorul a procedat într-un mod inteligent, practic. Pentru perioada
1921–1944, el a făcut o ordonare cronologică simplă. Pentru perioada
ulterioară, a realizat o ordonare «cronologic-structurală», conform următoarei
scheme:
1) Congresul PCR;
2) Comitetul Central al
PCR;
3) Biroul Politic al CC
al PCR;
4)
Secretariatul CC al PCR;
5)
Aparatul CC al PCR pe direcții, secții, comisii etc.[13]
Astfel,
el a procedat într-un mod rațional, suplu și direct inteligibil.
Prin
urmare, dacă s-ar fi procedat corect arhivistic, acest fond ar fi trebuit
reinventariat pornind de la schema de origine, conform criteriului
«cronologic-structural», atunci când era posibil, iar în rest, conform
criteriului «cronologic pe probleme».
Rezultatul
de la Arhivele Contemporane este deci nu doar foarte departe de ceea ce a
gândit Creatorul, ci și de realitatea Arhivei care i-a fost transferată, căci
nu doar structura ei a fost distrusă, ci și interrelațiile dintre
substructurile ori dintre diversele serii / grupări de documente. Mai mult,
această distrugere nu s-a limitat la «fond» și «parte structurală» (serie), ci
a mers până la nivel de «unitate arhivistică» (dosar).
Prima
conducere a BAC (Iliescu) avea idee nu doar despre ce se întâmplase cu Fondul
CC al PCR, ci și despre ceea ce făcuse ea însăşi în timpul prelucrării, prin
urmare nu a numit Cancelaria secție[14]. Din contră, ce-a de-a doua conducere
(Moraru) a livrat această operațiune drept «ordonare structurală» (pe secții),
ceea ce din punct de vedere arhivistic este o înșelătorie.
Conducerile
ulterioare ale BAC s-au străduit să atenueze această jalnică situație printr-o
ordonare atentă a documentelor, însă, după cum am văzut, aceasta nu mai
corespunde nici cu intenția creatorului, nici cu structura sa originară şi nici
măcar cu realitatea Arhivei aşa cum a fost ea preluată.
Prin
urmare, la Fondul CC al PCR nu avem nici «ordonare structurală» (ci una «pe
probleme»), și nici serii / grupări originare de documente (ci grupări
artificiale).
Vom
spune apoi că diversele mutări pe care Arhiva le-a suferit în timp – de la CC
al PCR la Armată, apoi de la Armată la Arhivele Naționale și, în fine, între
serviciile și depozitele Arhivelor Naționale – reprezintă ele însele o
agresiune asupra fondurilor arhivistice, și nu doar fizică, ci mai ales
intelectuală, atunci când sunt făcute haotic, aşa cum s-a petrecut în numeroase
cazuri.
În
fine, maniera de prelucrare arhivistică de la Arhivele Naționale, în special
din perioada 1997–2008, în loc să atenueze starea de fapt, a contribuit la
agravarea ei. Şi vom da aici doar două exemple de la Fondul CC al PCR: cel al
creării aşa-numitelor «dosare-anexă» (fişele de cadre anexate stenogramelor
Biroului Politic şi Secretariatului Partidului de la «Cancelarie» au fost
detaşate şi constituite în unități arhivistice distincte) şi cel al împărțirii
«Relațiilor Externe» în două părți, corespunzătoare celor două perioade
istorice: Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945–1964) și Nicolae Ceauşescu (1965–1989). Destructurarea
dosarelor şi constituirea altor dosare şi substructuri parazite ale fondului au
fost justificate prin criterii paraarhivistice precum protejarea datelor cu
caracter personal, în primul caz, şi prin asigurarea accesului la documente în
limita termenului de prescripție (de 30 de ani), în cel de-al doilea caz[15].
4.
Concluzie
Arhiva,
așa cum se prezintă acum, nu mai este, după cum spun arhiviștii, «o mărturie
fiabilă asupra trecutului», căci în urma destructurării petrecute la Armată,
maniera de prelucrare arhivistică nu a asigurat documentelor o descriere
credibilă, autentică, inteligibilă și accesibilă, astfel că ea a devenit o urmă
a acestui trecut dacă nu imposibil, atunci foarte greu de reconstituit.
ANEXĂ
Preluările Arhivelor
Naționale
|
Nr.
crt.
|
Data
preluării
|
Fondul
|
Partea
Structurală /
Seria
|
Anii
extremi
|
Cantitatea
(u.a./m.l./
pachet)
|
|
1
|
1991
12.16
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
Gospodăria
de Partid
|
1944–1983
|
140
m.l.
|
|
2
|
1993
02.12
|
Arhiva
Istorică
4
fonduri
(cu
inventare)
|
–
|
1940–1952
|
469
u.a.
|
|
3
|
1993
02.22
|
Arhiva
Istorică
13
fonduri
(cu
inventare)
|
–
|
1914–1961
|
1.144
u.a.
|
|
4
|
1993
02.22
|
Arhiva
Istorică
17
fonduri
(cu
inventare)
|
–
|
1914–1946
|
748
u.a.
|
|
5
|
1993
02.24
|
Arhiva
Istorică
role
microfilm
|
–
|
–
|
Negativ,
cutiile: 1–171, 180–277, 279–349;
Pozitiv,
cutiile: 1–7, 8–171, 185–200, 290–312, 315–333, 345, 347–348.
|
|
6
|
1993
05.17
|
Arhiva CC al PCR
role microfilm
|
–
|
–
|
Negativ,
cutiile: 1–1582.
|
|
7
|
1993
07.30
|
Arhiva
Istorică
149
fonduri
(cu
inventare)
|
–
|
1886–1965
|
11.851
u.a.
|
|
8
|
1995
04.04
|
CC
al PCR
(cu
inventare)
|
–
|
1921–1970
|
10.309
u.a.
|
|
CC
al UTC
(cu
inventare)
|
–
|
1922–1983
|
1.969
u.a.
|
||
|
– 36 de fonduri Arhiva Istorică
(cu inventare)
|
–
|
1773–1980
|
79.176
u.a.
|
||
|
9
|
1995
11.17
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
Hotărâri
de partid
|
1949-1989
|
1274
u.a./187 pachete
|
|
Hotărâri
comune
|
1950-1966
|
86
u.a.
|
|||
|
Secția Cadre – Dosare de cadre
|
–
|
71,5
m.l.
|
|||
|
Secția Cadre – Situații şi corespondență
|
1940–1965
|
212
u.a.
|
|||
|
Corespondență
cu diferite țări
|
1970–1989
|
142
u.a.
|
|||
|
Consfătuiri
internaționale
|
1948–1989
|
83
u.a.
|
|||
|
Vizite
în țară
|
1956–1989
|
173
u.a.
|
|||
|
Vizite
în alte țări
|
1956–1989
|
186
u.a.
|
|||
|
Materiale
documentare
|
1939–1945
|
10.824
u.a.
|
|||
|
Cancelaria
|
1943–1967
|
63
u.a.
|
|||
|
Protocol
Şedințe Plenare
|
1945–1965
|
99
u.a.
|
|||
|
Protocol
Secretariat
|
1945–1965
|
411
u.a.
|
|||
|
Stenograme
Biroul Politic al CPEx
|
1945–1965
|
597
u.a.
|
|||
|
Note
convorbiri
|
1965–1980
|
434
u.a.
|
|||
|
Documente
alegeri
|
1945–1989
|
51
u.a.
|
|||
|
Protocol
Biroul Politic
|
1945–1965
|
607
u.a.
|
|||
|
CC al PCR şi Consiliul de Stat – Serviciul de
coordonare, contabilitate şi protocol
(fără
inventare)
|
Probleme
economice şi cu privire la împărțirea administrativ-teritorială a țării.
Aprobări pentru căsătorii cu străini
|
1940–1989
|
298,5
m.l.
|
||
|
Palatul
Primăverii
(fără
inventare)
|
–
|
1946–1989
|
155
u.a.
|
||
|
CN
al FUS
(fără
inventare)
|
–
|
1968–1980
|
151
u.a.
|
||
|
10
|
1997
01.14
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
93
m.l.
|
|
11
|
1997
02.26
|
CC al PCR
(cu liste-inventar)
|
Materiale
|
1966–1989
|
9.144
u.a.
|
|
Cabinet
Lina Ciobanu
|
1965–1989
|
573
u.a.
|
|||
|
Secția
Cadre
|
1968–1989
și alfabetic
|
2.849
u.a.
|
|||
|
Protoc[oale]. Bir[ou]. Politic
|
1966–1989
|
830
u.a.
|
|||
|
Stenograme
Convor[biri]. N. Ceaușescu
|
1965–1989
|
3.108
u.a.
|
|||
|
Cancelarie
|
1968–1990
|
3.139
u.a.
|
|||
|
Protocol
Prezidiul Permanent
|
1965–1989
|
873
u.a.
|
|||
|
Documente
Personalități
|
1944–1972
|
61
u.a.
|
|||
|
Documente
Cabinet
|
1946–1970
|
682
u.a.
|
|||
|
Cabinet
Silviu Curticeanu
|
1967-1989
|
344
u.a.
|
|||
|
Protocol
Secretariat
|
1966–1989
|
452
u.a.
|
|||
|
Protocol
Şedințe Plenare CPEx
|
1966–1989
|
380
u.a.
|
|||
|
Stenograme
Biroul Politic al CPEx
|
1957–1989
|
1301
u.a.
|
|||
|
12
|
1997
05.21
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
93
m.l.
|
|
13
|
1998
03.05
|
[CC
al PCR]
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
133
m.l.
|
|
[Consiliul de Stat]
(fără inventare)
|
[Decrete]
|
–
|
|||
|
14
|
1998
03.17
|
[CC
al PCR]
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
150
m.l.
|
|
[Consiliul de Stat]
(fără inventare)
|
[Decrete]
|
–
|
|||
|
15
|
1998
03.18
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
121
m.l.
|
|
[Consiliul de Stat]
(fără inventare)
|
[Decrete]
|
–
|
|||
|
16
|
1998
03.18
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
97
m.l.
|
|
[Consiliul de Stat]
(fără inventare)
|
[Decrete]
|
–
|
|||
|
17
|
1999
01.28
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
Albume
foto
|
–
|
747
u.a.
|
|
18
|
1999
03.09
|
Comisia
Guvernamentală pentru Recuperarea Fondurilor Deturnate din Patrimoniul
Statului
(cu
listă-inventar)
|
–
|
1966–1989
|
336
u.a/4 m.l./24 cutii
|
|
19
|
1999
11.26
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
48
m.l.
|
|
Consiliul de Stat
(fără inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
20
|
1999
11.26
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
90
m.l.
|
|
Consiliul de Stat
(fără inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
21
|
1999
11.29
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
120
m.l.
|
|
Consiliul de Stat
(fără inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
22
|
1999
11.29
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
120
m.l.
|
|
Consiliul
de Stat
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
23
|
1999
11.30
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
100
m.l.
|
|
Consiliul de Stat
(fără inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
24
|
1999
11.30
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
100
m.l.
|
|
Consiliul de Stat
(fără inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
25
|
1999
12.02
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
100
m.l.
|
|
Consiliul de Stat
(fără inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
26
|
1999
12.02
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
100
m.l.
|
|
Consiliul de Stat
(fără inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
27
|
1999
12.03
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
100
m.l.
|
|
Consiliul de Stat
(fără inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
28
|
1999
12.03
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
100
m.l.
|
|
Consiliul de Stat
(fără inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
29
|
1999
12.06
|
–
|
–
|
–
|
4.988
cutii lemn
|
|
30
|
1999
12.06
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
107
m.l.
|
|
Consiliul de Stat
(fără inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
31
|
1999
12.06
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
60
m.l.
|
|
Consiliul de Stat
(fără inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
Gospodăria
de Partid
|
1946;
1950–1989
|
1.269
u.a.
|
||
|
32
|
1999
12.07
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
–
|
–
|
80
m.l.
|
|
Consiliul de Stat
(fără inventare)
|
–
|
–
|
|||
|
33
|
2006
05.25
|
CC
al PCR
(cu
inventare)
|
Cabinetul 1
|
1975–1989
|
79
u.a.
|
|
Cabinetul 2
|
1984–1989
|
180
u.a.
|
|||
|
Cabinetul Ion Dincă
|
1980–1989
|
6
u.a.
|
|||
|
Cabinetul Naş Leon
|
1962–1989
|
116
u.a.
|
|||
|
Secția Relații Externe
|
1967–1989
|
22
u.a.
|
|||
|
Secția pentru
Probleme de Apărare
|
1975–1989
|
12
u.a.
|
|||
|
34
|
2008
08.14
|
CC
al PCR
(fără
inventare)
|
Fişe de
control ale carnetelor de partid
|
1980
|
cca
4 mil. u.a./36 fișete
|
NOTE
*
Mulțumim colegelor Ioana Mihai şi Bianca–Beatris Pârvulescu pentru că au citit
acest text şi ne-au comunicat observațiile lor.
[1] Pentru maniera în
care partidul și-a structurat arhivele, vezi Hotărîrea CC al PCR (Nr. 26/A) cu privire la normele de selecționare,
organizare și administrare a documentelor din cadrul Fondului Arhivistic al
Partidului Comunist Român, al Mișcării revoluționare și democratice din România,
23/12/1972, Fond CC al PCR – Cancelarie, dosar nr. 447/1972, 66 f. și Hotărârea Comitetului Politic Executiv al CC
al PCR cu privire la Fondul Arhivistic al Partidului Comunist Român, 1976,
broșură pentru uz intern, 41 p. + anexe.
[3] Cf. interviul
realizat de „Jurnalul Național“ intitulat Dej și Ceaușescu coafați
de Armată, mai-iunie 2005, la adresa: http://ilariontiu.ro/?p=666. Spiroiu a fost ministru
al Apărării în perioada 30 aprilie 1991 – 6 martie 1994.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem.
[6] Dosarul Fondului CC
al PCR, Adresă a directorului general al Arhivelor Statului
(Ioan Scurtu) către MApN – Marele Stat Major și răspuns al șefului Secției
Arhive (mr. Alexandru Oșca), 4/02/1992 și, respectiv, 21/02/1992.
[7] Dosarul Fondului CC
al PCR, Protocol între Direcția Generală a Arhivelor Statului
și Serviciul Arhive Militare.
[8]
Dosarul Fondului CC al PCR, Proces-Verbal de predare-primire semnat de
procurorul Șerban Niculescu (din Direcția I a Procuraturii Generale) și
Corneliu Lungu (directorul Arhivelor Naționale Istorice Centrale), 14/04/1992.
[9]
Dosarul Fondului CC al PCR, Adresă a Arhivei Generale a Agenției Naționale
pentru Privatizare către Direcția Generală a Arhivelor Statului, 2/10/1991,
14 p.
[10]
Dosarul Fondului CC al PCR, Proces-verbal de predare-primire între Biroul de
Arhive Economice și Biroul de Arhive Contemporane, 15/11/2010, 1 f.
[12]
Ea apare în cvasitotalitatea proceselor verbale de preluare la metru liniar sau
cutie.
[13]
Dosarul Fondului CC al PCR, Plan metodic pentru prelucrarea, ordonarea
şi inventarierea fondului Comitetul Central al PCR, 14.01.1971, 6 f.
[14]
Sugestiv, Cancelaria CC apare și acum pe inventarele din acea perioadă nu ca
«Secția Cancelarie», ci simplu: «Cancelarie».
[15] Pentru relatarea acestor chestiuni, a se
vedea prefețele următoarelor inventare:
http://www.arhivelenationale.ro/images/custom/image/Radu/inventare%20grigo/unite%20externe%20alfabetic%20dej.pdf şi
http://www.arhivelenationale.ro/images/custom/image/Radu/inventare%20grigo/unite%20externe%20alfabetic%20ceausescu.PDF.
București,
23 noiembrie 2015.
Publicat în: „Acta Bacoviensia“, Anuarul Arhivelor Naționale Bacău, XII, 2017, pp. 395-408, și, într-o versiune puțin revizuită, în aceeași publicație, XVII, 2022, pp. 339-350.
