Azi, la Parlament, a avut loc marcarea Zilei de 28
iunie 1940. Răspunzând invitației, în plus față de textul comunicării (https://mircea-stanescu.blogspot.com/2018/10/ineditele-memorii-ale-lui-unionist.html), redau finalul intervenției mele:
Aș spune câteva cuvinte despre situația de la
Arhivele Naționale, care aduce prejudicii drepturilor cetățenilor și memoriei
victimelor comunismului, fie cel sovietic ori autohton.
Astfel, două sunt chestiunile care agită spiritele:
distrugerea documentelor istorice de către serviciile secrete și restrângerea
accesului la cele ștanțate cu secret de dinainte de 1989, indiferent de
perioadă și conținut.
În același timp cu indicarea responsabilității
altora, certă și gravă, ar fi de spus însă că, începând din 2002, moment în
care a fost emisă noua legislație post-decembristă privind secretele de stat,
noi, Arhivele Naționale, nu am știut să gestionăm situația, analiza pe care am
făcut-o acestui dosar fiind precară. În mod normal, ar fi trebuit să angajăm
demersuri de declasificare în bloc a documentelor care nu mai prejudiciază
siguranța națională, în multe cazuri un act pur formal, fapt care ne-ar fi
scutit pe toți de complicațiile de acum, ce au dus la afectarea gravă a autonomiei
noastre, dar în primul rând i-au afectat pe cetățeni, în slujba cărora ne
aflăm.
În acest moment se pare că situația se va regla,
într-o anume măsură. Astfel, dacă distrugerile de documente vor rămâne istorie,
instituția Arhivelor a înaintat deja o hotărâre de guvern ce prevede
declasificarea în bloc a documentelor de până în 1972.
Sper doar ca acest proces să continue cu
declasificarea documentelor de până în 1989, o cerință a victimelor
comunismului și a urmașilor lor.
Cred, totodată, că o implicare mai activă, un
control mai eficient al cetățenilor, al reprezentanților lor, precum membrii
Parlamentului, asupra serviciilor secrete și a Arhivelor, va avea darul de a ne
feri pe viitor de situații similare.
București, 28
iunie 2022.
