ÎN OBIECTIV: POSTERITATEA LUI LUCIAN BLAGA

Marta Petreu, Blaga, între legionari și comuniști, Iași, Editura Polirom, 2021, 347 p.

 În recenta sa carte, Marta Petreu analizează minuțios, între altele, acuzele – sau, după caz, pretențiile – că Blaga ar fi fost când filolegionar, când legionar sadea, membru de „cuib“ și al Asociației Prietenii Legiunii, iar drama Avram Iancu ar fi dedicat-o lui Corneliu Zelea Codreanu. La o investigație sumară, acestea se dovedesc cu totul neîntemeiate, ținând de registrul zvonisticii. Unul dintre propagatorii lor este William Totok de la holocaustiști, de ale cărui tribulații autoarea se ocupă îndelung, de înțeles, de altfel, căci rolul acestora este să ilustreze dogma după care, încă din Modernitate („de la pașopt încoace“), Românii și România au fost infestați de antisemitism. Totok, pe lângă analogiile și insinuările sale aberante, se întemeiază, ca surse, pe un „neolegionar“, un anume Nicolae Niță, care la rândul său se bazează pe zvonistica (post)penitenciară din memoriile lui Nistor Chioreanu – o pură fantezie. Frapantă, în acest caz, și de asemenea ironică, este încrederea pe care o manifestă holocaustiștii în legionari, de vreme ce se dispensează de elementara validare a surselor.

În acest sens, rămâne de văzut cum va evolua discuția – sau disputa, dacă va fi una. În mod sigur, însă, această vulgată istorico-memorială nu-i va ierta lui Blaga faptul că a făcut parte din guvernul Goga–Cuza și că a fost ambasador în Portugalia lui Salazar, indiferent ce va fi făcut el într-o calitate ori alta, fapt petrecut și în cazul membrilor guvernului Ion Antonescu, când a fost privilegiată o judecată în bloc[1].

Trecând pe versantul celălalt, al raporturilor cu comuniștii și regimul comunist, Blaga a fost într-adevăr un personaj tragic. Deși nu a fost deținut politic – apropo, în închisori se zvonea că după Ungaria 1956 a fost arestat –, a fost un scriitor în general interzis, a cărui etică, pe care intenționa să o integreze sistemului său filosofic, a fost pusă în mod… practic la încercare: tentativele de racolare, de înregimentare ale regimului, presiunile – teribile au fost cele dinspre familie, fiica Dorli și, prin ea, ginerele Tudor Bugnariu, fost ilegalist și aparatcik. La acest nivel, autoarea se ocupă de activiști mărunți și mai mari precum Pavel Țugui, cărora pare să le acorde și credit.

În fine, cartea va primi poate binemeritatele cronici, mai aplicate decât cele câteva cuvinte spuse aici – sau nu? (într-un loc, autoarea afirmă, abrupt, că la noi dezbaterile sunt imposibile). Rămâne, deci, de văzut.

NOTE

[1] Vezi, în acest sens, cazul lui Aurelian Pană, în care Totok a fost de asemenea implicat, în Cine a fost Aurelian Pană?, și în special subcapitolul 8, Tentative de reabilitare juridică, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.com/2015/12/cine-fost-i-aurelian-pana.html.

 

București, 11 iunie 2021.