BRITANICII ȘI MANIU

Ce imagine aveau Briții despre liderul PNȚ, care în timpul Războiului permisese, nășise constituirea unei agenturi SOE în România, prin care ținuse legătura cu ei:

Stevenson [șeful Misiunii Militare Britanice în România] a avut perfectă dreptate când a refuzat să-l vadă pe Maniu[,] și e regretabil că nu l-a refuzat și pe intermediarul acestuia. Maniu pare să fie un bătrân nebun care vorbește aiurea, și-i poți înțelege pe ruși că încearcă să scape de el prin mijloace cinstite sau necinstite (subl. n.).
(Notă a Foreign Office, 3 noiembrie 1944)

Desigur, nu este clar dacă acesta era nivelul de înțelegere sau dacă cea din urmă era produsul deciziei politice, într-un efect de circularitate.
În tot cazul, relațiile dintre Britanici și Maniu sunt tributare în bună măsură iluziei, ceea ce de altfel constituie natura diplomației secrete: primii îl mințeau cu nerușinare în legătură cu faptul că țara sa nu era deja arondată intereselor sovietice, pentru a-l determina să acționeze în sensul lor (să treacă la atentate împotriva câmpurilor petroliere, între altele), iar ultimul nu putea crede că democrații occidentali îl vor abandona cu cinism Sovieticilor.
Global, această colaborare nu a fost în nici un fel „reciproc avantajoasă (vorba lui Ceaușescu), căci Britanicii doar au primit, fără să dea în schimb nimic altceva decât promisiuni.
Ulterior, la arestarea sa, nu au mișcat un deget, la fel cum nu au făcut-o nici în privința agenților români ai SOE (niște amatori) sau MI6 (ceva mai profesioniști), care au avut o soartă cruntă: au înfundat pușcăriile politice, fiind ulterior reeducați, descreierati, întorși pe dos. Dar așa-i în tenis: oalele sparte le plătesc întotdeauna alții!
Și o remarcă de final: nu credem deloc că apelativul de „spion[1] i se poate atribui lui Maniu în relațiile sale secrete cu Britanicii (spre deosebire de Augustin Vișa, Rică Georgescu, Dan Brătianu, George Tomaziu și ceilalți), nici măcar acela de „spion patriot, căci asemenea relații au existat și vor exista probabil mereu, altfel ar trebui să numim „agenți toți „lingătorii de clanțe ai ambasadelor de pe la noi și „agenturi puzderia de ONG-uri și think tank-uri, dintre care unele sunt adevărate oficine de propagandă.

NOTE

București, 16 august 2019.