UN PANSEU, DOUĂ...


Am mai spus, repet: în România ai voie să conteşti existența lui Dumnezeu.
Dar dacă conteşti holocaustul-cu-haş-mare – noua suprareligie – te-a luat dracu!...

La fel, noi, istoricii, spunem, repetăm:
Nu există legi / legități istorice, şi de aceea disciplina noastră este ştiința individualului (a faptelor istorice concrete).
Dar noi, românii, avem o lege juridică în materie de istorie!...

În concluzie, vorba lui Bulă-cel-național:
Băi, ăştia cu legea-ceia-deşteaptă, mai aveți frați-pe-acasă?...

Bucureşti, 25 august 2015.

Coperta nuvelei
Ilustrație de Daniel Mitchell

IA SĂ FAC IO O LISTĂ…

Nu una „neagră“ (cu astea se ocupă Ioanid și Shafir, apoi i le transmit lui Florian), ci una „albă“.
Și nu din masochism, ca să arăt cât de prost stăm noi cu șira spinării în povestea asta cu legea-care-mai-îngroapă-o-dată-morții-comunismului, ci așa; să zicem: în așteptarea arestărilor, că tot n-avem de treabă.
Prin urmare, avem:
Foști deținuți politici: Marcel Petrișor, pentru Federația Română a Foștilor Deținuți Politici (cinste lui, cinste lor!). Datorită lui, datorită lor nu vorbim doar pentru noi, în calitate de cetățeni, de istorici, ci și în sprijinul memoriei victimelor comunismului;
Octav Bjoza, președintele AFDPR (deocamdată, până la Congres, în calitate personală);
Istorici (cercetători) – șapte mari și lați: Marius Oprea, Ioan Roșca, Adrian Nicolae Petcu, Daniel Focșa, Liviu Ornea, Nicolae Mihai, Prof. Mihai Dinu (cinste lor, pe mine nu mă pun la socoteală, deși de la trei în sus facem un „lot“!);
Scriitori, critici literari: Lucian Postu, Alex. Ștefănescu, Aurel Sibiceanu, Violeta Savu, Cris Tanasescu (cinste lor!);
Ziariști: aceștia sunt ceva mai mulți (cinste și lor!);
Mulți, foarte mulți oameni obișnuiți: mai sensibili, mai buni, mai curați decât intelighenții Patriei (cinste și lor!);
Am uitat pe cineva? (Să nu-mi vorbiți de Radu Ciuceanu sau Cristian Troncotă, nici de Alin Mureșan, și să mă slăbiți cu Andrei Pleșu și Bogdan Diaconu!)

Nota Bene: Mă gândesc apoi, deja, pe cine voi scoate din ea, atunci când dintre cei enumerați vor exista, poate, oameni care vor cere o lege represivă (sau, pur și simplu, penibilă) a memoriei de sens opus?!

(Deschisă la 11 august, închisă la 20 august a.c.)
 
Imagine din filmul 1984 de Rudolph Cartier (Marea Britanie, 1953)
Târgoviște, 23 august 2015.

UN GÂND…

(Până ce nu mi se umple pagina de Facebook de petiții, de proteste – ba chiar voi fi acuzat de lipsă de solidaritate, de curaj, de demnitate!)

Cred că rolul istoricului nu este de a face agitație, ci de a scrie.
Istorie.
Iar când „pompierii piromani îi dau foc la casă – ca acum – să ia parte la stingerea (dacă se poate a) incendiului, (sau măcar) la atenuarea pagubelor.
În rest, este mai ales rolul altora să-și apere avutul, glia.
De-acum, cred că oamenii pot să se descurce și singuri, căci pericolul iminent a trecut: mașinăria de propagandă a agresorilor noștri s-a gripat, iar ei par să se fi retras în bârlog, în unitatea lor militară.
Istoricul nu este un pompier de serviciu profesionist, nici, cu atât mai puțin, un propagandist al modului în care se sting incendiile, ci un spirit de alt tip.
Rolul lui e limitat, pe perioade scurte, acelea în care arde!...
Nu vreau să spun că nu ar mai fi nimic de făcut de aici înainte, ci doar că rolul meu se încheie.
În rest, vorba Francezului: à bon entendeur, salut !
 
Imagine din filmul Anticristul de Lars von Trier (Danemarca / Franța, 2009)

București, 20 august 2015.