DESPRE O ANUME LISTĂ
Câteva cuvinte despre „lista lui Hodor“, acest Bronisław Wildstein autohton (cf.
https://revista22.ro/70270588/ioan-aurel-pop-cornel-nistorescu-si-dorel-abraham-pe-lista-colaboratorilor-securitii.html).
Să o spunem direct, apoi să argumentăm: este vorba despre
o manipulare – de presă, istorică și arhivistică (dar nu neapărat în această
ordine).
Istoric vorbind, lista respectivă pare a fi una „de lucru“, cu foști, actuali, potențiali, viitori colaboratori ai Securității
externe pe tărâm cultural-științific, care luată în sine nu spune nimic (după
cum o indică „Nu“-ul din dreptul principalului vizat,
recentul președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, și al altora). Dar o
interpretare adecvată nu se poate face decât prin raportare la documentele
însoțitoare (nu știm câte există și ce conțin ele).
Și nu știm cu precizie pentru că există o problemă – mare
– legată de însuși dosarul care conține lista în discuție.
În primul rând, din semnele exterioare, el pare a fi unul
confecționat la Arhiva CNSAS (coperta I a fost schimbată):
Apoi, este vorba despre un dosar neinventariat la aceeași
arhivă, fapt inedit chiar și pentru propriile standarde, sau mai bine zis
absența oricăror standarde, fapt care trimite la un mod de lucru „la negru“:
Am deplâns în altă parte destructurarea fondurilor și
fragmentelor de fond gestionate de instituție (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/12/cnsas-si-fondul-sau-penal.html), prin urmare, întrebarea pe care o punem
aici este următoarea:
Avem de-a face cu destructurarea unui dosar sau doar cu
utilizarea în scopuri paraștiințifice a unuia constituit de creator (în speță
Securitatea externă / SIE)?
Înțelegem că este vorba despre o acțiune politică, sau cu
un asemenea gir, din faptul că nu există nici o reacție oficială a noului
Colegiu la maniera în care un funcționar public, eludând procedurile standard
ale instituției sale, se teleportează după dorință din postura de cercetător în
cea de deconspirator al „fostei Securități“ (omul chiar așa se exprimă, securistic!), și vițăvercea*. Colegiul s-a
întrunit în chiar data la care a apărut „demascarea“, însă conform comunicatului său oficial din acea zi a ocolit subiectul cu
grație (cf. http://www.cnsas.ro/documente/comunicate%20presa/2018/Comunicat%20presa%202018.04.12.pdf).
Dar pe noi chestiunile paraistorice, eventual
disciplinare de la CNSAS nu ne agită, prin urmare, așteptăm cu interes informațiile
noi promise de autor și, eventual, răspunsurile sale la aceste chestiuni.
În fine, pentru că zilele acestea am văzut destui
pompieri piromani (între care istorici de profesie) care susțin cu aplomb că
toți cei care nu împărtășesc demersul eroului Hodor, turnesolul zilelor
noastre, sunt negreșit fie securiști jurați, fie legionari, fie idioți (utili
sau inutili), fie corupți, am mai adăuga ceva:
Noi istoricii, arhiviștii, suntem gata să primim lecții
de la oricine, inclusiv de la cei care n-au văzut în viața lor un securist,
care habar n-au cu ce se mănâncă o anchetă la Securitate, cu condiția să se
abțină de la a folosi ignobilul argument al șantajului cu securismul, cu
legionarismul, cu idiotismul, cu coruptismul, pe scurt: să se dovedească în
stare de dialog.
Rolul omului de știință nu este să îngroașe una sau alta
dintre tabere (a foștilor, a actualilor securiști, a crizaților generațional în
căutare de a-și satisface pulsiunile nihiliste, a politicienilor care
exploatează oportun orice prilej), ci să evalueze informația de arhivă cu
acuratețe. Atâta cât și cum este ea. Avem nevoie nu doar de galerii, de
acuzatori publici și dătători de indulgențe, ci mai ales de persoane care înțeleg
și explică ceea ce se petrece în realitate.
București, 16 aprilie 2018.
* Ea a venit
târziu și în etape: după cinci zile au fost anunțate „cercetări administrative
și disciplinare“, iar după alte două suspendarea acreditării de
cercetător (notă din 19/04/2018).