INSTITUTUL WIESEL SCHIMBĂ TACTICA

... Și se ocupă de „cultul lui Vass Albert, într-un text care nu se înțelege ce se dorește a fi: sesizare, demascare, manifest, denunț penal sau toate la un loc[1].
 
Sursa: Pagina de Facebook a INSR–EW
În cazul lui Vass avem o condamnare la moarte pronunțată de autoritățile comuniste române în 1946 (în contumacie, căci s-a refugiat în SUA), contestată relativ recent în justiție de fiul său, judecată de Curtea de Apel Cluj și la Înalta Curte în 2008, și rămasă definitivă[2].
Poet și scriitor valoros pentru maghiarism, disputele în jurul memoriei sale sunt persistente, în condițiile existenței „legii holocaustului și a atitudinii (și mai ales a faptelor) sale antiromânești și antievreiești. „Româniștii au reproșat constant institutului condus de Florian că nu se ocupă de statuile, plăcuțele și „cultul lui Vass, ci doar de cele ale băștinașilor (precum în istorioara – reală – Io nu-s țigan, numa’ frate-miu!). Motivul este că Vass Jr., Huba Wass de Czege, general de brigadă în retragere, fost secretar general al Comandamentului Suprem al Trupelor NATO din Europa la sfârșitul Războiului Rece[3], reprezintă o personalitate americană influentă, iar acum momentul politic pare să fie prielnic (intern și în relația cu SUA).
În analiza acestor cazuri sunt de repetat câteva principii:
1) O singură greutate și o singură măsură de apreciere (nu două și, cu atât mai puțin, trei).
2) Amalgamul dintre valoarea literară și evaluarea politică a unei persoane să fie eliminat.
3) Prezervarea dreptului la opinie și la exprimarea ei, mai ales pentru opțiunile care ne displac (precum în cazul de față, un turnesol).
4) Evitarea deciziilor – politice, administrative și, pe cât posibil, juridice – care întăresc exact ceea ce doresc să combată, așa cum s-a petrecut până acum. De exemplu, în 2013 organizatorii unui „maraton de lectură din lucrările lui Vass au fost ascultați sub mandat de interceptare, anchetați de procuror și, în fine, amendați simbolic. Să facem un exercițiu de imaginație nu tocmai imposibil: ce-ar fi ca lectorilor în public ai lui Mircea Vulcănescu, Vintilă Horia sau Visarion Puiu să le fie interceptate comunicațiile cu mandat și să fie amendați penal pentru activități de cenaclu[4]? Astfel, poziția „maghiariștilor s-a radicalizat (ce-i drept, într-un context intern și internațional diferit), iar de la activitățile culturale și asociative ale Filialei Oradea a Asociației Tinerilor Maghiari a evoluat către mesajul politic al Consiliului Național al Maghiarilor și Partidului Popular Maghiar din Transilvania.
5) Având o asemenea lege, precum a holocaustului, adoptată din rațiuni strategice și de securitate, cu rol preventiv, în care 90% reprezintă ponderea politică și 10% dreptul, iar efectele sunt imprevizibile, este ușor de presupus că disputele vor fi interminabile, la fel cum vor continua amalgamul, poziționările și radicalizarea.
În ce privește pe Alexandru Florian, institutul pe care îl conduce și alți ejusdem farinae, aceștia au amalgamat atât de mult temele, au folosit șantajul cu antisemitismul, negaționismul, minimalismul și deflectivismul în mod iresponsabil – în primul rând împotriva celor care luptă împotriva antisemitismului (și a tuturor formelor de rasism), ca și pentru o istorie corectă, onestă – încât aproape nimeni nu-i mai ia în serios. Acum, când nu mai au alături pe «pretinii» lui Bibi Netanyahu (autoritățile poloneze, ungare), prin acest (alt) demers profund neserios încearcă dacă nu o mobilizare locală (improbabilă), atunci o schimbare de azimut împotriva unei resurgențe mai largi, regionale, europene. Din păcate, este pentru toți prea târziu!

NOTE

[2] Un rezumat al cazului în „BZI Cultural, 17/04/2014, la adresa: https://cultural.bzi.ro/judecarea-si-condamnarea-lui-albert-wass-13273.



București, 20 februarie 2018.