Ca să înțelegi ce s-a petrecut în
chestiunea care trebuia să poarte un nume și i s-a spus „Georgescu“, trebuie să mergi în America.
Am mai spus-o, o repet, căci cei
ce nu știu, nu știu; iar cei ce știu, nu o vor spune: vor glosa cu privire la
dictatura din România (nu e nici o dictatură, e degringoladă, haos) sau chestii
avocățești. Problema este politică, una de politică externă și de la cel mai
înalt nivel – puterea tutelară, SUA.
Pe 3 decembrie a.c. – între cele
două tururi de scrutin prezidențial – președintele României a decorat liderii
principalelor organizații evreiești americane. Cu o zi înainte, rabinul Baker a trimis autorităților noastre o scrisoare publicată de presa română în aceeași zi.
Discuțiile s-au axat și de această dată pe... Georgescu. Și iată în ce termeni:
„But
those bridges are showing signs of cracks. The rapid ascension of Georgescu,
who has loudly glorified a pair of fiercely antisemitic Romanian fascists, has
sent shockwaves through Europe and in Jewish communities in Romania.” (Levin)
Mariaschin
told JNS that a win on Sunday by Georgescu would be “a regression.”
“But
he is those things,” Baker said of Georgescu. “If you elect someone who has
those views, it sends an awful message, and I think it undermines the very
basis for the good and warm relationships that we have had, that we see in the
bilateral relation between Romania and the United States, but also the
relationship between Romania and Israel.”
“I
wish I could give you a definitive answer,” said Levin. “The level of concern
is higher, certainly.”
Și niște concluzii-care-se-impun,
tovarăși:
1) Autoritățile din România s-au
confruntat cu o enormă presiune externă venită dinspre lobby-ul evreiesc
american, moment în care au fost... nu amenințate, căci la acest nivel nu
e nevoie de amenințări, ci avertizate asupra consecințelor negative asupra
relațiilor cu SUA și Israelul dacă Georgescu devine președinte. (La rigoare, a
fost indicată și posibilitatea ca Parlamentul să-l blocheze în cazul
în care ar fi câștigat, însă această opinie a fost minoritară / Levin.)
Organizațiile de lobby sunt
interfața noastră cu administrația americană încă de pe vremea lui Gheorghiu–Dej,
a lui Ceaușescu, dat fiind rolul central al comunității în politica SUA, motiv
pentru care acești lideri se laudă aici, pe bună dreptate, cu aportul lor la
intrarea țării noastre în NATO – ba chiar și în Shengen (posibil pentru prima
etapă, aeriană, căci cea terestră aparține sperietoarei numită Georgescu, care
a înlăturat ultimele rezerve europene).
2) Desigur că situația a convenit
celor de la noi aflați la butoane, care au avut astfel un motiv bun să
rămână în continuare;
3) Georgescu este terminat
politic (sau f_cked, dacă preferați în americană) – dar asta interesează cel
mai puțin;
4) Nici un „catindat“ cu același
profil nu va mai apărea pe firmament – iar dacă va apărea, așa va dispărea;
5) În fine, a se remarca
sentimentul de putere, de impunitate ce răzbate din cuvintele sincere ale
rabinului Baker, care ne povestește cum ambasadorul României în Israel
raportează nu Centralei, ci lui însuși.
Și de tupeu: el nu dă doi
bani pe decorațiile României, care au alt scop:
“If
you’re offered an award like this, you should take it. You never know when the
time might come that you’ll need to give it back in protest.”
București, 31 decembrie 2024.
