CE MAI E NOU ÎN MATERIE DE ISTORIE, MEMORIE ȘI UTILIZAREA LOR?

Emmanuel Macron și-a atins limitele „gaullo–mitterandismului: invitarea lui Beniamin Netaniahu la comemorarea de la Vél d’Hiv (în fapt, o chestiune franco–franceză, nu israeliano–franceză), nefericitul amalgam între antisionism și antisemitism și apelativul „Dragă Bibi (de ce oare nu i-a spus și lui Vladimir Putin „Dragă Volo?). Timp în care dragul de Bibi se opune oricărui acord de pace cu palestinienii aflați sub regimul de ocupație și continuă politica de colonizare în Teritorii. Apoi, de la Paris pleacă direct la Budapesta ca să-l întâlnească pe Viktor Orbán.
Sursa: AFP
La rândul său, Orbán continuă campania anti-Soros cu scopul de a-și lărgi spațiul de manevră în politică: intern, îl deranjează pentru că Fundația și Universitatea magnatului sunt un creuzet secularist, cu care ideologic se află în clivaj. Extern, pentru că are permis să acționeze de la însuși Donald Trump. S-a ambalat însă atât de tare, încât operațiunea a luat o certă tentă antisemită (a se vedea referința la rolul politic „strălucit“ jucat de Horthy și afișele cu Soros ce par desprinse din caricatura gen „Der Stürmer) și care, pe bună dreptate, l-au speriat pe ambasadorul israelian la Budapesta.
Acestuia din urmă i s-a spus însă „la loc comanda: a fost momentul în care între Netaniahu și Orbán s-a realizat o convergență de interese care are ca nucleu politic central islamofobia (a unia față cu palestinienii, a celuilalt față cu refugiații). Faptul este însă explicabil, căci o bună parte dintre cei mai înfocați proisraelieni sunt antisemiți sadea, situație valabilă în Europa ca și în SUA. Al doilea element, și acesta este decisiv pentru trimiterea ambasadorului la culcare: Bibi are nevoie de Orby (și de întreg grupul Vișegrad) pentru a se opune instituțiilor UE, deranjate de politica sa brutală în Teritoriile Ocupate, și nu pentru că aceste instituții ar face nemaipomenite fapte de vitejie pe tărâmul apărării palestinienilor persecutați, ci pentru a le reduce complet la tăcere.
Astfel, cei care instrumentalizează lupta împotriva antisemitismului s-au aliat cu antisemiții.
Ce mai e nou pe la noi?
Odată cu alianța israeliano–ungară (și israeliano–vișegradiană) a murit și ideea unui Centru regional pentru combaterea antisemitismului, proiectat în genere pentru Europa de Est, dar orientat în principal împotriva politicilor memoriei din Ungaria.
În concluzie, nici la holocaustism nu suntem primii pe clasă în Europa de Est, deși avem o instituție unică nu doar în Europa, ci în lume, care asemenei unei fabrici trebuie alimentată cu ceva. Așa că i s-a dat voie să mai vâneze ceva plăcuțe, denumiri de licee și statui de „fasciști. Dar nu prea multe, ci așa, ca să împăcăm capra israeliano–americană cu varza memoriei și istoriei. Pentru că, vorba-ceea: precum în orwelliana Oceanie, și acțiunea și reacțiunea emană de la același centru...

București, 25 iulie 2017.