DESPRE PLAGIAT CU DUBLĂ MĂSURĂ, CU OCAUA MICĂ

1.0. Astăzi, 1 martie 2016, a continuat bâlciul cu plagiatul lui Victor Ponta.
1.1. Bon, de acord: să i se retragă titlul, retragere pentru care, în ciuda a ceea ce se spune frecvent, există întreaga bază legală.
1.3. În concluzie: dom’ Adrian Curaj, dom’ ministru al Educației, vă rugăm frumos, faceți acest hatâr Intelighenției române, ca să-și liniștească și ea conștiința! Așa, ca în cazul poveștii Direcției Naționale Anticorupție cu lupta de profil, bine?!
2.1. În același context, vom indica mai întâi un caz dintr-un text de presă proaspăt, tot de astăzi, despre Institutul Cultural Român:

În ceea ce privește organizarea internă a ICR, pe Boroianu se pare că nu-l deranjează nici că la conducerea unui department intern se află un personaj asupra căruia planează mari suspiciuni de plagiat, Cristian Petcu.

2.2. Apoi, vom relua un caz mai vechi, despre care nici Presa, nici Directorimea de conștiințe a patriei – ba chiar nici anticomuniștii, fie ei „antifasciști ori pur-și-simplu! – nu scot un sunet: cel al directorului general al IICCMER (din 2015), Alin Mureșan, anterior (2014–2015) șef de serviciu, un plagiator de mare calibru (cf.: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2014/11/plagiatul-lui-alin-muresan-varianta_33.html).
3.0. Nu este deci de mirare că, după ce a testat (ne)reacția publică (cf.: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2016/02/schimbare-directorala-la-iiccmer.html), el și-a afișat, cu atât mai nerușinat, furtul (cf. mai jos).
 
Captură de ecran din 10/02/2016
 
Captură de ecran din 1/03/2016

București, 1 martie 2016.