Ieri 20 ianuarie a.c. am fost la Ședința cu Părinții de
la Școala nr. 55 din Cartierul bucureștean Republica.
Tema: Scandalul sumelor și/sau practicilor oneroase din sistemul
de educație.
Motivul: onor Ministerul a trimis o Circulară prin care a
„interzis” orice colectare de bani (inclusiv pentru materiale–suport/culegeri, caiete speciale) și micile (sau marile)
„cadouri”/„atenții”, ba chiar și tradiționalele flori de început/sfârșit de an.
Situația de fapt: Școala Noastră colecta până acum 5
(cinci) lei pe lună – 4 (patru) lei pentru Fondul Școlii și 1 (un) leu pentru Fondul
Clasei – sumă care reprezintă consumabilele (cretă, bureți, saci
menajeri, hârtie igienică) și mici reparații în clase făcute pe timpul verii.
Prin urmare, cazuri ca cele apărute în presă NU ȘTIU SĂ EXISTE, suma în
discuție fiind cu totul modică.
Pe de altă parte, Școala Românească se zbate în
subfinanțare (la fel ca și instituția unde lucrez, unde, de regulă,
consumabilele mi le aduc de acasă, ba chiar și Computerul pe care
lucrez), prin urmare în sarcina cui crede Ministerul Educației că a căzut până
acum și va cădea în continuare compensarea unui minim necesar desfășurării
activităților școlare, dacă nu a Părinților înșiși?
Apoi, Manualele sunt vechi de 10-15 ani (de pe vremea „Reformei
Andrei Marga”, dacă nu chiar mai vechi), iar Ministerul Educației NU FACE ABSOLUT NIMIC
ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ. În schimb, aprobă Auxiliarele pe care Copiii (și Părinții lor) –
obligați sau neobligați – TREBUIE să le cumpere.
Încă: Profesorii care nu au nici o legătură cu INSTRUIREA
școlară, sau chiar cu EDUCAȚIA în genere, nu pot fi scoși din sistem, căci sunt
menținuți de SINDICATE, CARE FAC LEGEA (la clasa Fiului Meu, elev în clasa a
VI-a, există un profesor de Limba Franceză de acest tip).
Comentariul meu: să interzici Corupția prin ukaz este o
idee complet năstrușnică și profund ipocrită.
Întrebarea mea: nu aceasta este oare adevărata stare a
corupției, cea în care școlile sunt subfinanțate, manualele (intenționat?)
inactuale, părinții constrânși să cumpere auxiliarele transformate în manuale
(și, în genere, să compenseze tot acest deficit material) ori în care
sindicatele susțin impostura și absența vocației educaționale?!
În acest subiect ipocrizia este maximă, începând cu
Ministerul și Autoritățile Locale – și Presa! – și terminând cu Școlile.
Sunt de acord că orice sumă netransparentă generează corupție.
Să încetăm însă să mai fim ipocriți: lăsând la o parte
„Marea Corupție”, sistemul nostru (nu doar cel educațional, ci și cel social) funcționează
– și într-un mod… aproximativ – pe bazele „Micii Corupții”, ale cosubstanțialei
„ciupeli”! Și lucrurile se petrec astfel fie că este vorba despre achizițiile
de manuale și de lucrări auxiliare ori despre sumele colectate de către școli.
Sau, schimbând oarecum planul, de inevitabilele „Meditații”.
În concluzie, dacă vrei într-adevăr „SĂ LUPȚI” împotriva corupției,
este cazul, mai întâi, să renunți la acțiunile agitatorii de acest tip și să te
concentrezi pe cazurile grave și pe cauzele profunde care generează Corupția.
Apoi, este de spus că buruiana numită „Corupție” înflorește
doar într-un mediu social care îi este propice, unul în care VALORILE SOCIALE
ȘI/SAU COMUNITARE SUNT PROFUND ALTERATE, ceea ce revine la a spune că ne vom
putea apleca asupra fenomenului în ansamblul său abia atunci când noi toți vom
fi ceva mai frumoși, mai buni și – vorba Poetului – la cur mai curați…
Nota Bene: Ca Părinte nu am plătit niciodată sume ca cele vehiculate în presă. Când
fiul meu era la Grădiniță, mi s-a cerut ceva – Fondul Clasei sau al Școlii, nu
mai rețin – însă am refuzat. Am încercat atunci o discuție rațională cu
Educatoarea, cu Directoarea – ne-am înțeles „ca pereții”; apoi eu am vorbit o
limbă universal inteligibilă, spunând: „N-AM!” Și așa a rămas: „n-am avut”!...
București, 21 ianuarie 2014.
