Zelenski se va întâlni cu oricine îi va promite că va continua să alimenteze conducta de bani și arme pentru a-și toca în continuare țara în războiul cu Rusia și a supraviețui politic, pentru a supraviețui pur și simplu.
Sandu, la fel,
cu orice președinte al României care îi garantează sprijinul necondiționat.
Dan nu ne spune nouă, concetățenilor săi, care este prețul pentru toate acestea. Ne spune însă
că vor urma ani de austeritate, că felia de pizza va fi tot mai mică. De fapt nici
nu știe, căci doar vorbește, promite. L-am văzut la conferința de presă cu
Sandu, când ne-a încredințat că vor fi amânate proiectele naționale de
investiții, dar că cele cu Republica Moldova nu vor suferi în nici un fel. Nu a
fost în stare să răspundă la întrebări concrete, nu avea cifre, a recunoscut că
nu s-a informat. Pe scurt: nu are nici un dosar în față pe care să-l fi citit,
iar politica sa externă este un bla-bla de campanie, o improvizație și un haos.
În rest, să
vorbești despre „reconstrucția Ucrainei“ acum, când din acest stat
încă nu s-a ales definitiv praful, este un fel de a pune căruța înaintea
boilor. Pe ce lume trăiesc toți acești oameni? Ucraina, sau mai bine zis ce va
mai rămâne din ea, va fi transformată într-un stat disfuncțional care nu va mai
amenința Rusia, iar Zelenski și grupul din jurul său vor fi vânați precum o
„bandă de teroriști“. Este misterioasă, insondabilă dorința lui Dan de a se
asocia, afișa cu asemenea oameni care sunt terminați militar, politic și
moral.
Între timp, la București este adoptată o nouă versiune a Legii holocaustului, una mai represivă – nu legionarii, rasiștii ori xenofobii sunt cei cu adevărat vizați, ci libertatea de expresie, gândirea care iese din canonul oficial, botezată „radicalism și ură“. Când lobby-ul israelian ți-a pus președintele, cu finanțatori, influență și tot tacâmul, acum urmează firesc nota de plată.
La fel, Chișinăul se confruntă și el cu acțiunile lobby-ului, vezi cazul manualului de istorie de clasă terminală pe care holocaustiștii îl vor rescris după hârțoaga Raportului Iliescu–Wiesel. Adică ceea ce s-a întâmplat și la noi. „Naționaliștii“ de acolo rezistă și obțin o victorie de parcurs, dar pentru cât timp? „Independenta“ Republică Moldova este dependentă de respectivul grup de interese, iar acest stat va sfârși, mai devreme sau mai târziu, să i se alinieze.
Despre Ucraina
ce să mai vorbim? Fantoșa de stat rămasă în urma războiului va fi
„denazificată“, debanderizată fie de ruși, fie de lobby, fie de o
combinație a celor două.
În fine, este vorba de o Trilaterală de toată jalea, care nu are nimic de-a face cu acțiuni istorice de tip Mica Antantă, pe care le parazitează ilegitim. Este un simplu show. În mod normal, dacă Dan ar fi avut vreo brumă de experiență în materie externă și consilieri ce trăiesc cu picioarele pe pământ, iar nu care fumează clișee, ar fi trebuit să-și vadă de treabă, în speță de chestiunile interne, de alcătuirea guvernului, de problemele economice, sociale. Iar cuvântul de ordine ar fi fost, vorba Americanului: just walke away!
București, 12 iunie 2025.
