Conform
site-ului instituției, noul „director general“
(din decembrie 2015) este Alin Mureșan (cf.:
http://www.iiccr.ro/despre-noi/organigrama/alin-muresan-curriculum-vitae/).
Numirea
o înțelegem ca pe o ridicare în funcție (director), căci pentru cea în grad
(general) este prea devreme.
Noul
șef a omis însă deliberat un „detaliu“
important din „autobiografie“.
Care
anume?
O
lucrărică!
Ce
fel?
Plagiat!
Înțelegem
lapsusul revelator al acestui „tehnocrat“,
căci până și la noi, în România, a devenit complicat să-ți afișezi plagiatul în
lista de publicații, și nu doar la civili, ci chiar la militari.
Iată-le
mai jos pe amândouă – și „autobiografia“ cu
omisiuni, și lucrărica plagiat:
Apoi,
pentru plagiat, a se vedea: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2014/11/plagiatul-lui-alin-muresan-varianta_33.html.
Să
tragem aer în piept și să rezumăm: noul director general al IICCMER are o
singură carte de autor, și aceea plagiat, după cum am probat pentru ediția a
II-a, cea pe care acum o ascunde. Pe prima a fost inutil s-o mai verificăm, de
vreme ce este neverosimil să ne imaginăm că cineva este integru la prima ediție
și necinstit la a doua. În 2014, raptul a fost confirmat independent de către membrii
„Comisiei de trei“, compusă din Paul Goma,
Vladimir Tismăneanu și Florian Banu. Apoi, „punerea pe două coloane“ a fost
publicată de „Archiva Moldaviae“, o revistă cu referenți științifici.
În
fine, suntem convinși că având un hoț și impostor dovedit la conducere, instituția
va fi dusă pe înalte culmi! Dar nu pentru că până acum rezultatele ar fi fost
cu mult mai breze ...
București,
10 februarie, 2016.
