1) Mai întâi, din nou, cu Plagiatul.
 |
|
Aristide Ionescu
la închisoarea Pitești
© Mircea Stănescu 2010 |
Întrebat de TVR, pe 6 decembrie a.c., la
Pitești, câți deținuți au trecut prin „demascări”, a răspuns: „Conform
estimărilor, între 1000 şi 5000 de deţinuţi au fost victime ale fenomenului
Piteşti.” (cf. http://stiri.tvr.ro/65-de-ani-de-la----fenomenul-pitesti-----seara-portilor-deschise-la-fostul-penitenciar-comunist_53624.html)
Emițătorul nu are idee nici măcar câți
„studenți” au fost închiși la Pitești, căci prima cifră a aflat-o tot de la
noi, chiar anul acesta, în timp ce cea de-a doua este complet arbitrară (adică
opusul unei analize).
Iată ce spunea el până de curând: „Din cei 600 de tineri […], cel puțin 11 au murit în
demascările de la Pitești” (2010).
Și iată care este realitatea: „În fapt, în toate centrele de detenție unde au avut
loc demascări au fost uciși 42 de deținuți, fapt stabilit de o analiză a
noastră din 2007[1]. În același timp, tot din estimările noastre, la
închisoarea Pitești au fost maltratați peste 1.000 de deținuți (închisoarea
avea, în perioada de maximă ocupare de la sfârșitul anului 1949, un număr de
700-800 de încarcerați, restul fiind transferați acolo ulterior tocmai pentru a
fi trecuți prin demascări, în paralel cu trimiterea unor grupuri de demascați
către alte centre de detenție), dintre care au fost uciși un număr de 22[2]. Prin
urmare, toate cifrele indicate în film sunt subevaluate, deși la momentul
realizării lui se acumulase o cunoaștere istorică rezultată din analiza
interviurilor cu victimele și a documentelor de arhivă.” (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/…/10/filmul-demascarea.h…)
În concluzie,
prima cifră a șterpelit-o de la noi, după prostu-i obicei; mai rămâne să le
afle și pe celelalte.
2) Apoi cu…
Istoria.
„Demascările” au
debutat la Pitești nu pe data de 6 decembrie 1949, și nici la camera de
detenție 4 Spital, ci în data de 25 noiembrie, la camera 1 „corecție” (etajul
I). Data a fost stabilită în lucrarea noastră de doctorat din 1999, reluată
apoi în rezumatul comunicat și publicat cu prilejul primului Simpozion de la
Pitești, din 2001 (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2014/10/filmul-demascarea.html)
3) În fine, cu
Memoria.
La asemenea
istoric, asemenea colaboratori. Ei sunt actualul deținător al închisorii și
familia lui, reconvertiți peste noapte – chiar de la declararea clădirii ca
monument istoric, prin eforturile Fundației „Memoria”, Filiala Argeș și, mai
ales, ale fostului deținut politic trecut prin „demascări” la închisoarea
Gherla, acum plecat dintre noi, Aristide Ionescu – în propagatori ai istoriei
și memoriei „reeducării”.
În concluzie, toți
acești asociați nu doar că nu comemorează nimic, dar nici măcar nu știu ce ar
dori să comemoreze.
Halal istorie,
halal memorie!
NOTE
[1] Asupra numărului morţilor din reeducarea
„de tip Piteşti” (1949-1951). O reevaluare, în „Comunicări prezentate la Simpozionul
Experimentul Piteşti”, PERT’07, 5-7 octombrie 2007, Fundaţia Culturală Memoria,
Filiala Argeş, Piteşti, 2008, accesibil la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2008/09/asupra-numrului-morilor-din-reeducarea_18.html.
[2] Reeducarea în România comunistă. Aiud,
Suceava, Pitești, Brașov (1945-1952), Iași, Polirom, 2010, pp. 165 și 270.
București, 10 decembrie 2014.
