FUNDAȚIA „SFINȚII ÎNCHISORILOR” ÎL COMEMOREAZĂ PE ȚURCANU

După ce am văzut ce afirmă istoricul de casă Alin Mureșan cu privire la memoria și istoria închisorii Pitești (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2014/12/impostorul-alin-muresan-loveste-din-nou.html), să vedem ce spune familia Axinte, proprietara acelei închisori (nu sună sinistru?), cu prilejul recentei aplicări – pe gardul de sârmă al incintei! – a plăcuței de monument istoric:

Captură de ecran de pe pagina de Facebook a fundației-în-chestie
1938-1941 / Penitenciarul Pitești – fosta închisoare a deținuților politici / Între decembrie 1949 și mai 1951, deținuții anticomuniști închiși aici au fost supuși „reeducării” prin tortură. Experimentul, dirijat de Securitate și aplicat de deținutul Eugen Țurcanu și complicii săi, a fost extins ulterior și la alte penitenciare. Nu se cunoaște numărul exact al victimelor.

Scurtul text este plin nu de greșeli, ci de prostii sadea, începând cu Gramatica și terminând cu Istoria.
Mai întâi, „Penitenciarul Pitești – fosta închisoare” este un pleonasm.
Apoi, indicarea numelui lui Țurcanu, aflat pe ultima treaptă a responsabilităților pentru atrocități, care încep cu Gheorghiu-Dej, consilierii sovietici și Secretariatul Partidului, și coboară până la gardienii de celular, este în linia regimului comunist însuși, care a aruncat vina exact pe umerii unora dintre executanți, și în primul rând a deținuților. A spune, după atât cât s-a scris și s-a vorbit despre subiect, și chiar la Pitești, unde anual are loc un Simpozion dedicat subiectului, că Țurcanu a fost agentul principal al acestei acțiuni criminale, și că el a fost ajutat de „complici”, aceștia fiind maltratații înșiși, este ori o dovadă de indigență intelectuală crasă, ori de lipsă de simț moral fără seamăn, ori o combinație între cele două. Prin indicarea acelui nume, singurul pomenit în scurtul text, proprietarii închisorii tind astfel la eternizarea memoriei lui, iar nu a victimelor nevinovate sau, în alt limbaj, a martirilor / sfinților închisorilor comuniste.
În fine, numărul victimelor se cunoaște, și nu despre exactitate este vorba, ci despre analiza istorică și acuratețea ei. I l-am spus lui Mureșan, care a uitat până și ce a plagiat, îl repetăm și aici:

În același timp, tot din estimările noastre, la închisoarea Pitești au fost maltratați peste 1.000 de deținuți (închisoarea avea, în perioada de maximă ocupare de la sfârșitul anului 1949, un număr de 700-800 de încarcerați, restul fiind transferați acolo ulterior tocmai pentru a fi trecuți prin demascări, în paralel cu trimiterea unor grupuri de demascați către alte centre de detenție), dintre care au fost uciși un număr de 22[1]. (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2014/10/filmul-demascarea.html)

Pentru a încheia, traducerea franceză este de același nivel cu textul în română. Iat-o:

Dans la période décembre 1949 – mai 1951, les anticommunistes étaient y détenus ont été soumis à la « rééducation » par torture. L’expérience, menée par la Sécurité et appliquée par le prisonnier Eugen Țurcanu et ses complices, a été subséquemment étendue à d’autres pénitenciers. On ne connait pas le nombre exact de victimes.

În limba franceză se spune: „pendant la période”, iar nu: „dans la période”, și: „« rééducation » à travers la torture”, iar nu: „« rééducation » par torture”, la fel cum exprimarea: „les anticommunistes étaient y détenus” este fără sens, expresia corectă fiind: „les (étudiants) anticommunistes qui y étaient détenus” ; în fine, corect este: „le nombre exact des victimes”, iar nu „le nombre exact de victimes”.
În concluzie, Istoria este o știință, iar Memoria nu este o afacere, nici locul de adunare al tuturor nechemaților.

NOTE
[1] Cf. studiile noastre: Asupra numărului morţilor din reeducarea „de tip Piteşti” (1949-1951). O reevaluare, în „Comunicări prezentate la Simpozionul Experimentul Piteşti”, PERT’07, 5-7 octombrie 2007, Fundaţia Culturală Memoria, Filiala Argeş, Piteşti, 2008, accesibil la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2008/09/asupra-numrului-morilor-din-reeducarea_18.html; Reeducarea în România comunistă. Aiud, Suceava, Pitești, Brașov (1945-1952), Iași, Polirom, 2010, pp. 165 și 270.

București, 17 decembrie 2014.