Pe data de
16 septembrie a.c., Ministerul Justiției a lansat „în dezbatere publică” proiectul
de Lege privind stabilirea plăţii unor
despăgubiri în sarcina persoanelor condamnate definitiv pentru săvârşirea unor
fapte împotriva persoanelor persecutate din motive politice de dictatura
instaurată la data de 6 martie 1945.
Iată ce se
afirmă în preambul:
„Prin
proiectul [...] se propune instituirea unei sancţiuni pecuniare, cu titlu de
despăgubire, complementară sancţiunii penale, care să fie plătită lunar de
persoanele condamnate definitiv pentru săvârşirea unor fapte în perioada 6
martie 1945 – 22 decembrie 1989, indiferent de forma de participaţie penală,
care au avut ca urmare moartea, vătămarea corporală sau producerea unei dureri
ori suferinţe puternice, fizice ori psihice persoanelor persecutate de regimul
totalitar comunist. / În acest sens, a fost prevăzută constituirea unui fond
destinat plăţii drepturilor cuvenite, potrivit legii, persoanelor persecutate
din motive politice de dictatura instaurată la data de 6 martie 1945, fond ce
va fi alimentat din sumele plătite cu titlu de despăgubire de către foştii
torţionari, condamnaţi definitiv.”
Cum este
motivată inițiativa:
„opozanţii
regimului comunist au constituit o categorie aparte asupra căreia ANGAJAȚI [subl. n.] ai instituţiilor represive şi
ai altor structuri ale aparatului şi statului comunist au săvârşit fapte cu
scopul de a-i distruge”.
„Acţiunile
cu caracter represiv au fost instrumentate DE CĂTRE PERSOANELE [subl. n.] care făceau parte din
instituţiile de ordine şi siguranţă publică, justiţie, Partidul Comunist, prin
încercarea de a distruge o parte a cetăţenilor statului totalitar.”
„Secţiunea a
3-a / Impactul socioeconomic al proiectului de act normativ / 3. Impactul
social / Proiectul NU SE REFERĂ [subl. n.]
la acest subiect”.
„Secţiunea a
6-a / Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normative
1.
Informaţii privind procesul de consultare cu organizaţii neguvernamentale,
institute de cercetare şi alte organisme implicate / Proiectul NU SE REFERĂ [subl. n.] la acest subiect
2.
Fundamentarea alegerii organizaţiilor cu care a avut loc consultarea, precum şi
a modului în care activitatea acestor organizaţii este legată de obiectul
proiectului de act normativ / Proiectul NU
SE REFERĂ [subl. n.] la acest
subiect”.
În legătură
cu această propunere legislativă, dat fiind faptul că se află în dezbatere
publică, ne vom spune și noi opinia:
1) Proiectul
vizează persoanele care ar urma să fie condamnate penal, ceea ce înseamnă că se
întemeiază pe presupunerea că vreuna dintre acestea va fi vreodată inculpată și
– de două ori ipotetic – va fi condamnată. Reamintim: până în prezent însuși Alexandru
Vișinescu, foarte mediatizatul caz, se află în faza pregătitoare a urmăririi
penale, fără să fi fost însă inculpat, darămite judecat și condamnat.
2) În cazul
în care vreunul dintre cei vizați va fi condamnat, instanța va decide cuantumul
reținerii lunare din pensie, care va fi virat într-un fond special destinat
victimelor.
3) Motivarea
indică faptul că inițiatorul nu dorește o soluție juridică având ca țintă
lichidarea completă a situației – stranie, de altfel, pentru o democrație! – în
care angajații instituțiilor implicate în operațiuni criminale au beneficiat și
beneficiază în continuare de toate drepturile conferite de regimul comunist, la
fel cum victimele au rămas, și ele, într-o situație nu fundamental diferită de
cea a vechiului regim. (A se vedea, în acest sens, trimiterile la unele
„persoane”, iar nu la „instituții” și „politici” criminale în anasamblul lor,
puse sistematic în practică de către totalitatea angajaților acestor structuri,
dincolo de ierarhia responsabilităților, formulare similară unei vechi practici
a regimului comunist care viza translarea responsabilităților Partidului-Stat
către o parte a indivizilor care îl reprezentau.) O soluție juridică justă ar
fi, așa cum s-a întâmplat în Germania, limitarea prin lege a indemnizațiilor
categoriilor implicate în represiunea comunistă.
4) Aceeași motivare indică o substituire a măsurilor
reparatorii reale cu un gen de despăgubiri ipotetice și/sau, în cel mai fericit
caz, nesemnificative, care ar alimenta nivelul și așa redus al sumelor plătite
prin indemnizația de deținut politic sau ca urmare a unei alte legi-paliativ – Legea 221/2009 privind condamnările cu
caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
5)
Consultarea preabilă cu asociațiile victimelor, vizate de proiect, nu a avut
loc, iar impactul social al proiectului nu a fost avut în nici un fel în vedere,
ceea ce ne face să ne întrebăm dacă intenția inițiatorului nu a fost ca despre
ceea ce nu se vorbește să nici nu existe.
6)
Neconsultându-se cu nimeni, și în special cu victimele și urmașii lor,
Ministerul Justiției/Guvernul nu a putut afla nici dacă acestea ar fi de acord
să primească ipoteticele despăgubiri direct din banii funcționarilor crimei.
Căci nu ar fi cea mai mare ofensă pe care o poți aduce victimelor să le
împingi – chiar și/mai ales în ciuda voinței lor – să stea cu mâna întinsă la
torționarii lor?!
Notă finală: în legătură
cu practicile reparatorii de acest tip a se vedea și articolul nostru „REPUNERE ÎN DREPTURI versus «REABILITARE»”, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2013/09/repunere-in-drepturi-versus-reabilitare.html.
București, 18 septembrie 2013.
