ÎN MEMORIA LUI ARISTIDE IONESCU (1921-2013)


 Vineri, 25 ianuarie a.c., în jurul orelor 20.00, a încetat din viaţă Aristide Ionescu. Decesul a avut loc după cinci săptămâni de imobilizare la pat, ca urmare a unei fracturi a colului femural stâng.

Locuia într-un cămin de bătrâni, după ce, în octombrie anul trecut, soţia sa fusese chemată la cele veşnice.

Fost deţinut politic, trecut prin demascările „de tip Piteşti” la închisoarea Gherla, Aristide Ionescu şi-a scris mărturia detenţiei încă din vremea regimului comunist, alăturându-se astfel mărturisitorilor neamului românesc.

L-am cunoscut îndeaproape, i-am fost – îndrăznesc să spun – colaborator (şi membru de onoare al Fundaţiei Culturale „Memoria” – Filiala Argeş, pe care a condus-o).

A fost sufletul Simposionului „Piteşti – Reeducarea prin tortură”, pe care l-a susţinut din propriii săi bani, vânzându-şi proprietăţile. Într-o lume aflată sub pecetea efemerului şi inconsecvenţei, el a reuşit performanţa de a pune pe picioare – cu modestele sale forţe, dar cu o voinţă de granit (alături de Dl. Prof. Dr. Ilie Popa) – o lucrare memorială durabilă.

Sunt mândru că l-am cunoscut!

D-zeu să-l odihnească în pace!

La revedere, Aristide Ionescu!

Bucureşti, 29 ianuarie 2013.