Am mai scris despre acest om, mi-a fost coleg la Filosofie în anii de tranziție, ’89–’90.
Părea om serios, dar avea momente în care o lua razna. Apoi a luat-o complet
razna după ce anticomunistul din el a început să ciugulească din palma fostului
secretar al Asociației Studenților Comuniști a aceleiași Facultăți de
Filosofie, Cristian Preda; de această dată la Facultatea de Științe Politice a
Universității București.
În tot cazul, omul a devenit o umbră a ceea ce era în anii în care l-am cunoscut. Nu știu cum va fi ajuns director la un institut al Academiei (dar bănuiesc): lobby-ul israelian a fost preocupat în permanență să disloce rezistența acestui for, pe care îl numește, fără perdea, un „bastion al național-comunismului ceaușist“; iar ținte i-au devenit institutele de cercetare de la centru și din teritoriu, în special de la Iași și Cluj, încadrate cu profiluri de același tip.
De altfel, Avrămescu nici nu se ascunde: afișează steagul israelian la profil într-o instituție care, nu trebuie să fii „suveranist“, și mai ales de tip nou, pentru a înțelege că rolul tău acolo este de „Romania first“. Este greu de spus, în cazul său, dacă avem de-a face cu o tulburare de identitate; în tot cazul, însă, este vorba de politică și de... tupeu.
Luările sale de poziție delirante din ultima vreme, justificate prin
cunoștințe istorice aiuritoare și comparații absurde, ar merita deci o
interpelare... etică din partea forului de conducere al Academiei, pe care
speră să o năruie din interior. Numai că, dată fiind forța pe care o reprezintă
(sau crede că o reprezintă), cel mai probabil vom asista în continuare la
tratarea sa ca singurul ne-adult din cameră.
În fine, nu cred că agitația lui face bine lobby-ului și nici politicii
acestuia. Pe de o parte, salturile sale mortale dau, prin contrast, o anumită
moderație lui Nea Florică & Co. Dar, pe de altă parte, simțul său politic
fără greș indică faptul că acțiunile lobby-ului – o mașinărie de maculare ce
trebuie alimentată în permanență – sunt fără termen de prescripție, nici
limite. Or asta este mult prea evident.
București, 2 mai 2026.
