Singurul moment în care mi s-a dat și mie cuvântul în
chestiunea Legii holocaustului, o lege la care m-am opus, expunându-i
pericolele, efectele nocive pentru istorie, memorie/memorii, justiție, cultură și, în
general, pentru societate.
Rememorând, atunci a fost o dispută și la postul care a
organizat-o – o rară excepție, în acel moment o antenă onorabilă, deosebită de
trompeta holocaustiștilor care este azi – ce s-a tranșat prin a ne da cuvântul
celor ce gândim diferit; în parte, pentru a mima dezbaterea, pentru a ne
expune, pentru a ne înghesui, pentru a ne pune încă o dată la colț.
Apoi s-a așternut o cenzură lungă și grea. Nu am contenit
însă să mă exprim pe blogul meu, singura tribună. Am fost turnat, reclamat,
verificat de STS, de alte acronime, de pipi și caca-maca, dar n-au avut ce-mi
face, deși m-ar fi mâncat!
Mă bucur acum că însuși Președintele Republicii a
descoperit aceste lucruri, dar pentru mine nu mai are decât o
importanță relativă, căci toată această poveste este, în mare cel puțin,
încheiată. It's over! – vorba Americanului.
După cum estimam, chestiunea s-a umflat până ce a
explodat și s-a ales praful de ea. Dat fiind că nu existau forțe capabile să i
se opună, era singura soluție posibilă. Iar faptul s-a petrecut: această lege
este moartă și nu există nici o posibilitate de a o resuscita, oricât de
puternic ar fi lobby-ul israelian din spatele ei – același care susține
războiul din Ucraina, războiul Israelului împotriva Iranului, propaganda
rusofobă și, în general, noul război al Occidentului împotriva celorlalți
actori din balanța puterilor. Pe scurt: CIA–MI5–Mossad. Iar Dan nu are nici o
dorință să o facă pentru că s-ar sinucide politic. România are mari probleme
economico-sociale, frontul de Est se va prăbuși în curând, rușii vor avansa și,
verosimil, vor ocupa zona Odesa, iar etnicii români de acolo vor fi prinși în malaxor.
Care ar fi motivul pentru care să te ocupi de aceste aberații? Șantajul,
amenințările? Sunt convins că Președintele este sub presiune, dar realitatea nu
se abordează cu aberații decât cu riscul de a ajunge la ruină. Iar el arată că înțelege
acest lucru. Sper să și reziste, iar acesta să nu fie un wishful thinking!
București, 31 iulie 2025.
