PREȘEDINTELE A.F.D.P.R. MĂ BLOCHEAZĂ PE FACEBOOK

Nu chiar cu mâna D-Sale, căci nu stăpânește noile tehnologii, ci cu cea a nepoatei (cf. https://www.facebook.com/profile.php?id=100006625239326&fref=ts), dar faptul acesta este irelevant.
Mai relevant este mecanismul cunoscut: sunt convins că dacă pe Dl. Octav Bjoza îl întreabă cineva, nu știe de unde să mă ia, prin urmare, țin să adresez calde mulțumiri colaboratorilor D-Sale, oficiali și neoficiali!
Cu adevărat relevantă este însă schimbarea – ca să fiu prețios, hai să-i spun „sociologică, de generație – care s-a petrecut în interiorul AFDPR, și pe care am semnalat-o într-un studiu publicat acum un an (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2014/11/despre-spinoasa-problema-despagubirilor.html).
Întorcându-mă la subiectul zilei, ce avem aici?
Pe de o parte, goana după „unanimitate cu orice preț a președintelui AFDPR (și subsecretar de Stat), de aici excluderile, epurările, fie și virtuale.
Pe de altă parte, eleganța luminoasă a predecesorului său Constantin (Ticu) Dumitrescu, pe care eu unul, ca istoric, nu l-am menajat deloc, dar față de care am nutrit un respect și un atașament nedezmințite, însă cu mult mai important este că și reciproca a fost valabilă.
Iată mai jos probele:
1) Anul 2003: „Dar în conţinutul propunerilor lui Dumitrescu sînt lucruri şi mai îngrijorătoare. Cum se poate să susţii că sintagma «siguranţă naţională», cu referire la perioada comunistă, este neavenită şi în acelaşi timp să afirmi că dosarele Securităţii aflate la SIE şi la DGIA trebuie să fie analizate după criterii speciale? Dosarele de dinainte de 1989 pe care le deţin aceste servicii secrete provin din aceeaşi arhivă a Securităţii, şi ele trebuie să se supună aceluiaşi unic criteriu. Apoi, cum se poate să susţii că sintagma «Securitatea ca poliţie politică» este o găselniţă dezinformatoare – deci Securitatea a fost în ansamblul ei o poliţie politică! – şi în acelaşi timp să afirmi că securiştii din departamentele financiar-contabile, tehnico-administrative sau de pază nu au desfăşurat activităţi de tip poliţie politică? În fine, cum se poate ca fost deţinut politic şi preşedinte al AFDPR să vorbeşti nu despre Securitate, ci despre «fosta Securitate», girînd astfel serviciile secrete postcomuniste care nu sînt altceva decît moştenitoare ale Securităţii: la nivelul oamenilor, structurilor şi practicilor pe care le utilizează? (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2007/12/pagubele-colaterale-ale-rzboiului-din.html);
2) Anul 2010: Reeducarea in România comunistă (1945-1952). Aiud, Suceava, Piteşti, Braşov, Polirom, Cuvânt înainte de Constantin Ticu Dumitrescu. A fost ultimul său text, publicat postum.
 Ar fi și alte lucruri, mai importante, dar nu voi spune acum chiar totul.
Dacă președintele AFDPR se ocupă cu astfel de fleacuri, însemnă că ceea ce scriu – pe Blog, pe Facebook – îl deranjează; or, într-o asemenea situație, istoricul nu poate decât să jubileze, căci Istoria nu este ancilla Memoriei şi, cu atât mai puțin, a Politicii.
Faptul că președintele AFDPR se ocupă cu asemenea fleacuri spune însă mai mult: complet inabil în chestiuni tehnice, a găsit timp să se aplece asupra umilei mele persoane, care face politica istoriei! Memoria victimelor – în viață, dar mai ales petrecute – merită, cu siguranță, nu doar o altă osteneală, ci și o altă prestație.
 Ei, cum arată aceste două imagini – ale fostului și actualului președinte al AFDPR – puse față-în-față? Așa mă gândeam și eu …
În fine, o curiozitate la care nu am răspuns: Dl. Octav Bjoza – care cumulează funcțiile de preşedinte al AFDPR (ce ține de „societatea civilă) şi secretar de Stat (ce ține de „societatea politică) – a devenit, încă de pe vremea precedentului Guvern Ponta, parte a „sistemului sau a fost doar un „tehnocrat avant la lettre?

București, 7 decembrie 2015.