TRUPELE SOVIETICE ÎN UNIFORMA WERMACHTULUI?




Priviți fotografia de mai jos: nu este o greșeală, nu este un fals.
Ea provine din Arhiva Națională a Republicii Moldova, Fototeca, 39296, este datată sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie 1940 și reprezintă intrarea trupelor sovietice în Basarabia.
A fost inclusă în Expoziția „Cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei și a ținutului Herța (1940) – între neputință și iresponsabilitate. O perspectivă românească” de la Arhivele Naționale ale României.
L-am întrebat pe istoricul Igor Cașu, bun cunoscător al perioadei, vorbitor de rusă, ce scrie pe steagul din prim-plan. Mi-a spus că el conține inscripiția: Divizia din Moscova de pușcași/infanterie (Moscovskaia Ordena Krasnogo Znameni Strelkovaia Divizia). La fel, stema de dedesupt este cea a Ordinului „Krasnaia Znamea” (Steagul Roșu). Independent, colegele Galina Kavruk și Leontina Siliște au confirmat.
Am presupus că este vorba despre trupe NKVD, cele mai avansate în colaborarea cu germanii (recte, SS), însă nu este așa: trupele care au ocupat Basarabia făceau parte din Armata Roșie. (Cekiștii își făceau apariția ulterior.)
Colega Kavruk adaugă: pe pancarta de la tribună, ultimul cuvânt este „Eliberatorilor” (Osvoboditeliam). Ușor de dedus, ceva de genul: Mulțumim eliberatorilor! (Cei care îi vor elibera curând – pe basarabeni, pe bucovineni, pe herțeni – de avut, de viață...)
Colegul Cașu a fost de acord cu mine că uniformele purtătorilor de drapel pot fi rodul barterului sovieto-german – petrol, grâne contra arme și uniforme.
Dar nu este așa.




Ulterior, Dan Culcer mi-a sugerat să fac o comparație a echipamentului pornind de la site-uri de tip „Militaria”, care abundă pe Internet. Mai mult, Remus Cârstea mi-a spus că respectivele căști poartă codificarea M-36 (cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Soviet_helmets_during_World_War_II) și sunt sovietice, la fel ca și uniformele, de aceeași producție.
Cu privire la uniforme: ele sunt, indubitabil, de producție sovietică, și se regăsesc pe diverse site-uri. Posibil să fi fost influențate de uniformele germane, însă fără o bază documentară nu putem afirma nimic sigur.
M-36
Conform acestor surse, casca M-36 a fost produsă de către sovietici în perioada 1936-1941, iar cel care a proiectat-o se numește Aleksandr A. Șvarț. Ea a fost folosită, pentru prima dată, în scurta bătălie sovieto-japoneză din vara 1939, de la Halhîn-Gol (Mongolia), de unde și-a primit supranumele de „Halhîngolka”, apoi, în timpul invaziei sovietice din Polonia (septembrie 1939), războiul sovieto-finlandez (iarna 1939-1940) și, în fine, în timpul ocupației Țărilor Baltice, a Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța (vara 1940). Totodată, casca a fost livrată combatanților Spaniei Republicane și a fost în uz la începutul războiului germano-sovietic.
Ca un detaliu, relevant în context: pe diverse site-uri sursa de inspirație pentru M-36 este indicată a fi casca italiană M-34, cu care, la fel, seamănă. Controversată este și originea sovieticei SSh-39, considerată a fi aceeași cască italiană. Doar deschiderea arhivelor militare sovietice va elucida însă complet chestiunea.
M-35
Până atunci, putem reține că modelul care l-a inspirat pe creator pare să fi fost casca M-35, de producție germană, apărută cu un an înainte, iar nu italiana M-34, care rămâne mai „modernă” chiar și față de SSh-39 (cf. Robert Clawson, Russian Helmets. Addenda, la adresa: http://www.personal.kent.edu/~rclawson/RussianHelmets/addenda.html). Apariția căștii în discuție se petrece în contextul standardizării echipamentului militar sovietic, efect al unei accentuate profesionalizări a Armatei Roșii (un fapt observat, de pildă, de Grigore Gafencu în Préliminaires de la guerre à l’est). Prin urmare, sovieticii își produceau propriul echipament militar. 
Ce putem conchide?
Ca justificare a stopării producției căștii M-36 este indicată neadaptarea sa pentru lupta la temperaturi foarte scăzute. Asemănarea izbitoare cu casca germană este însă o explicație mai plauzibilă, căci – dincolo de standardizarea militară, care continuă – războiul dintre cei doi coloși europeni, început în 1941, a pus capăt unei certe suite de similarități ideologice. Cu alte cuvinte, dacă în proiectarea căștii factorul ideologic nu avea ce să caute, în stoparea producției ei pare să fi jucat rolul decisiv.

București, 20 iulie 2013.