E
jale mare pe Alexandru Florian, care se vaită, încă de după primul tur al alegerilor
cu Georgescu, că rezultatele juridice ale legii holocaustului sunt, vorba lui
Bulă, cam zero. De fapt, nici nu era
greu de estimat, dovadă articolul din care extrag:
Cum am mai spus, această lege merge mult prea departe,
prin urmare, va fi cu atât mai greu de aplicat. Este de luat în calcul, apoi,
că acest caracter extrem – insistăm: straniu pentru un text de lege care are ca
intenție să combată extremismul! – va descuraja în practică pe procurorii și
judecătorii care, oameni fiind, iar nu practicieni ai vreunei ideologii, nu-și
vor pune cariera în joc pentru a-i satisface pe holocaustiști. (...)
Pretenția de a transforma analiza juridică a faptelor în
legislație în materie de istorie este nu doar absurdă, ci foarte periculoasă,
căci în istorie punctele de vedere eronate sunt eliminate prin discuție
rațională, care are ca rezultat consensul, iar nu prin invocarea vreunei legi
juridice și, cu atât mai puțin, prin condamnări penale. Această situație este
cunoscută de holocaustiști, care nu doar că au impus o asemenea lege, ci caută
în permenență să impună și un consens istoric artificial; cu alte cuvinte, o
contradicție în termeni. (...)
În ciuda acestor scăderi, mesajul general al textului
este că holocaustiștii vor avea o viață grea în încercarea de a băga altora
pumnul în gură, prin urmare, verosimil, vor continua să umple statistici vide:
de memorie, istorie și sens...
Acum
Forian vrea să-i spele pe creiere, să-i reeduce pe procurori, pe judecători, care nu înțeleg imperativele momentului.
Omul a rămas captiv logicii de aparat comunist în care a
fost format și, dată fiindu-i debusolarea în fața statisticilor vide și a
raportărilor la hectar, este din ce în ce mai decuplat de realitate. Pur și
simplu nu înțelege că această cale nu doar că nu duce nicăieri, ci provoacă
efecte contrare celor dorite. Toți pompierii piromani se cred doar salvatori!
Singurul mod în care ar fi putut avansa decisiv în
programul lor istorico-memorial era, paradoxal, chiar cu Georgescu, dar omul nu
prezenta încredere, căci nu avea antecedente la temă.
Ce va fi pe mai departe? Greu de spus, mai ales că, în
context, o asemenea politică istorico-memorială a creat rezistență, până acum
tacită, iar„adeversarii“ se mobilizează: vezi punctele marcate prin canonizarea
a ceea ce Corporația holocaustului numește „sfinții legionari“ ori chestiunea
programei de istorie.
Instituția „Wiesel“ este însă un instrument de hard-
și soft-power american, iar pentru că România nu contează în materie de
politică externă, activitatea la temă, de la fața locului, este gestionată de
puternicul lobby al organizațiilor evreiești.
Chestiunea nu are de-a face cu antisemitismul ori,
invers, cu filosemitismul, ci reprezintă o realitate politică. Iar în politică
trebuie să ții seama de realități. Cunoașteți vreo instituție din România, nu
vreun institut bugetar, care să spună justiției nu doar că deciziile sale sunt
proaste, ci că gândește greșit, iar aceasta să bage capul între umeri? Așa mă
gândeam și eu...
Pe scurt, acest factor nu poate fi ignorat, necum
dislocat. Ultimul șef de Stat ne-a spus și el, cinstit, care este adevărul în
privința anulării alegerilor. Prin urmare, estimarea mea este că vom continua
pe aceeași linie, iar linia generală va fi degringolada: Florian & Co vor
continua să încerce „să tundă iarba“, dar iarba va crește și mai abitir.
București, 21 februarie 2025.
