Despre lupta politică din context și caracterul
protestului am scris mai multe texte, prin urmare, nu vom relua, ci doar vom
rezuma și ilustra cea de-a doua parte:
1) Spre deosebire de protestul „Colectiv“, care a avut ca slogan „Toate
partidele, aceeași mizerie“,
acum este vorba despre o mișcare orientată împotriva PSD, în general, și a
guvernului, în special, iar principalul partid de guvernământ este văzut ca
apanajul tuturor relelor („PSD – ciuma roșie“);
2) Mișcarea susține desfășurarea și continuarea, prin
DNA, a unei lupte anticorupție ireductibile care nu se interesează nici de faptul
că e dusă cu mijloace para-constituționale, nici de garanțiile procedurale și
nici de „pagubele colaterale“
(„Romania was virgin then this government raped it“, „Anticorupție ≠ not bullshit“, „DNA să vină să vă ia“);
3) Este preponderent o mișcare generațională, care îi
grupează pe cei născuți după 1989 („În ’89 nu eram născuți, dar acum suntem
aici“);
4) Este o mișcare cu caracter secularist, a
individualității exacerbate („Statul suntem noi“, „Nicio întrebare“);
5) Corolar, mișcării i se asociază o dimensiune a
injuriei și scatologiei, stranie la o mișcare care dorește curățarea societății,
și pe care nu am văzut-o la nici un protest civic din 1990 încoace (ne vom
abține să le reproducem).
Prin urmare, suntem convinși că vom mai auzi de acești
băieți și fete, care intră pentru prima dată în arena politică/civică.
Ce-ar fi de făcut?
În primul rând, oamenii aceștia trebuie lăsați să
manifeste, și nu doar din rațiuni constituționale (libertatea de expresie), ci
și practice (protestele sunt o supapă de siguranță socială).
Apoi, înainte de orice, PSD ar trebui dediabolizat: lupta
eshatologică contra acestui partid în care protestatarii sunt angajați este un
nonsens și ea nu-l ajută în nici un fel să se „normalizeze“, dacă se dorește cu adevărat
așa ceva, căci la o privire mai atentă corupția este egal distribuită în toate
partidele, diferențele fiind eventual de cantitatăți, rezultat al perioadelor
mai lungi sau mai scurte în care s-au perindat pe la sediul bugetelor. Sau,
într-o teorie „contextual dinamică“
(T. Slama–Cazacu), PSD este un grup într-un subsistem, cel politic, al României
actuale, prin urmare, diferențele sale față de altele similare nu pot fi
radicale.
În fine, ar trebui redescoperită politica, cea de care ne
îndepărtăm în aceste zile, în exact coordonatele sale de bază: negocierea și
compromisul. Prin urmare, combatanții reali – cele două forțe politice,
PSD-ALDE / Președintele Republicii și aliații, iar nu strada – să se așeze la
masă, să renunțe la limbajul și tacticile belicoase și să facă ceea ce se face
în mod obișnuit: să-și împartă puterea.
E greu de acceptat așa ceva, e greu de făcut? Da, știm,
dar este singura soluție, alternativa fiind o afundare în haos.
 |
| Escatologia anti-PSD (1) |
 |
| Escatologia anti-PSD (2) |
 |
| Escatologia anti-PSD (3) |
 |
| Escatologia antiguvernamentală (1) |
 |
| Escatologia antiguvernamentală (2) |
 |
| Anticorupție fără limite, nici scrupule (1) |
 |
| Anticorupție fără limite, nici scrupule (2) |
 |
| Anticorupție fără limite, nici scrupule (3) |
 |
| Mișcare generațională (1) |
 |
| Mișcare generațională (2) |
 |
| Mișcare generațională (3) |
 |
| Mișcare seculară (1) |
 |
| Mișcare seculară (2) |
 |
| Scatologie și injurie (1) |
 |
| Scatologie și injurie (2) |
 |
| Scatologie și injurie (3) |
 |
| Scatologie și injurie (4) |
 |
| Scatologie și injurie (5) |
 |
| Scatologie și injurie (6) |
 |
| Scatologie și injurie (7) |
 |
| Scatologie și injurie (8) |
 |
| Preferata noastră |
București,
3 februarie 2017.
