MOSTRĂ DE CERTIFICARE A DOSARELOR LA C.N.S.A.S.

Pe document, cu pixul, precum Securitatea, dar și aceea avea mai multă grijă: de document.

În plus, ilizibil, incoerent, greșit, căci nu este vorba despre o numerotare și certificare a dosarului, ci de o... certificare a certificării Securității (și o metaforă grea!).

Ați remarcat, desigur, limba de lemn, căci n-am spus „hal“, de vreme ce la CNSAS există și dosare certificate corect.

Mi s-a spus că acest mod de a proceda „face parte din categoria erorilor de început ale activității instituției, probabil inerente“, și că există exemple și mai rele, ceea ce am bănuit. Am însă o stivă de astfel de dosare în față, iar la un moment dat am văzut numai roșu-de-pix în fața ochilor.

Pentru a încheia, totuși, cu limba de lemn, mă întreb doar cum vrei să învingi tu Securitatea? În acest fel? Și nu-i așa că această practică merită o mărire de salariu?!

 

București, 26 februarie 2024.

 

C.N.S.A.S.: DIN RĂU ÎN MAI RĂU

Amploaiații CNSAS, care ceartă cercetătorii și/sau petenții chiar pe pagina de Facebook a instituției, au luat-o razna, și ar fi de readus la codul de conduită – sau măcar la rațiune, dacă Colegiul n-ar fi în propria campanie electorală (pentru reînnoirea fotoliilor), fapt ce favorizează debandada, abordarea populistă.

Personal îi înțeleg, le dau dreptate: inechitățile salariale, creșterea volumului muncii prin plecarea unora dintre ei sunt motive legitime; le înțeleg și supărarea, nervozitatea – nu le justific însă în nici un fel și, cu atât mai puțin, ținta falsă, convenabilă, nedemnă pe care și-au ales-o: cetățeanul obișnuit.

Discuția cu privire la rolul, rostul și funcționarea CNSAS este lungă și complexă, iar opiniile foarte diverse. Pe scurt, în ce mă privește, cred că dacă încerci să reformezi această instituție, o strici și mai rău. Și că singura „reformă“ care se va petrece va fi abia în momentul în care își va epuiza complet valoarea de întrebuințare politică, adică să devină o arhivă obișnuită. Dar atunci nici salariile nu vor crește, nici alți angajați nu se vor mai naște: arhivele nu sunt un loc călduț, nici al bogăției administrative.

Suntem în acel moment? În ultima vreme se părea că da, însă în an electoral nimeni nu va mișca un deget, astfel că, verosimil, ne vom mai târî încă cinci ani cu aceleași probleme de dinainte – plus hemoragia de personal, care este cât se poate de reală!

Sunt însă chestiuni care nu costau nimic și care puteau fi demult remediate, atenuate. Dar dacă n-au fost până acum, cu atât mai puțin vor fi în viitorul previzibil.

Astfel, până la un deznodământ, vom continua să ne învârtim haotic în acest cerc al jelaniei (bani, bani, bani!), al limbii de lemn memoriale (Unul câte unul plecăm, Securitatea învinge, Democrația pierde) și al pierderii uzului rațiunii.

 

București, 14 februarie 2024.

 

C.N.S.A.S. A TRECUT LA JOCURI ȘI CONCURSURI

Am mai semnalat, recent, veselia deplasată a băietului ce administrează pagina de Facebook a instituției și se vrea cool, friendly. Inițial am crezut că cineva le-a clonat contul și își bate joc de ei, dar nu, această imagine infantil-populistă ține de politica administrativă a conducerii instituției. În lipsă de altceva, o să citim, în viitoarele rapoarte de activitate, despre numărul de abonați, de fani activi, de „postări“, like-uri și alte sărăcii.

Între timp, lumea întreabă acolo de chestii prozaice, precum ce se mai aude cu cererile, de ce termenele de acces sunt atât de lungi – ba chiar și de lipsa hârtiei igienice de la toalete!, fapt care generează nu răspunsuri, ci tăceri; în plus, ofuscări din partea foștilor greviști ai setei-de-adevăr, care chibițează tot acolo.

Se vede treaba că e greu de înțeles că nici un ofițer sau informator al Securității, nici un critic (oricât de rău intenționat ar fi el!) nu te poate face mai rău de râs decât te poți face tu însuți.

Păcat de oamenii de acolo care muncesc, și pe care individual îi prețuiesc, căci deplorabila imagine de ansamblu a instituției se răsfrânge, inevitabil și în mod colectiv, și asupra lor!

Nu mai este vorba de vreo sobrietate, căci este o cădere nu doar în derizoriu, ci chiar în ridicol.

 

București, 13 februarie 2024.