Excedat de veselia deplasată a băietului ce administrează pagina de
Facebook a CNSAS, aș avea câteva băgări de seamă la temă:
1) „Fosta Securitate“ este o papagaliceală, un tic,
un calc sau, după caz, o manipulare securistică.
2) 3.232 de unități arhivistice (u.a.) sunt, pentru cine mai are umor, o
cifră de tot râsul (cam cât a intrat într-un singur inventar de la Arhivele
Naționale pe care l-am semnalat mai ieri).
3) Așa-numitele, bombastic, „memorii“, indicate în anunț, nu sunt
deloc ceea ce te-ai aștepta să fie, ci niște scurte biografii (una-două pagini)
însoțite de fișe de cadre, sumare și acelea, ce aparțin de două fonduri
arhivistice – Cadre și Învățământ și Cercul Militar București – constituite în
momentul în care ofițerii în chestie erau trimiși la serala de partid sau
înregistrați pentru mobilizare. Știu din experiență, căci am cerut dosarele lui
Gavril Birtaș și am așteptat aproape 2 (doi) ani ca să fie declasificate aceste
fleacuri, a căror valoare istorică este undeva aproape de zero. Despre fișele
rezerviștilor MAI, arma Securitate, ce să mai zicem?!...
4) Să remarcăm, în goana calului, cum CNSAS – o instituție ce pare să-și
fi epuizat valoarea de întrebuințare, date fiind vaietele din ultimele luni –
așteaptă „declasificările“ de la Arhivele Militare
pentru a mai prelua câte ceva. Cât despre cabinetele în chestie, aștept și eu
să ne minunăm de progresul cunoașterii pe care îl vor aduce. La fel, să ne
minunăm arhivistic ce va face CNSAS cu ele: le va topi în așa-zisul său „Fond
Documentar“ sau va constitui fonduri distincte?
5) Apropo de „fonduri“: la Arhivele Naționale există deja Fondul Cabinetul Nicolae Ceaușescu, anii extremi: 1975–1989, 79 u.a.,creator Arhiva PCR, dosare preluate de la aceeași Armată în 2006, cu inventarcu tot, realizat chiar de cea din urmă. Pe onor Armata degeaba o întrebi, căci a spus, încă din 2008, că a predat întreaga arhivă a PCR, apoi ei sunt în primul rând militari, și în ultimă instanță arhiviști. Așa că, dacă CNSAS tot a preluat dosare din acel fond, să-l întrebăm ce va face și în acest caz. Am însă vaga bănuială că ne vom crăcăna, din nou: de jale!
București, 18 ianuarie 2024.
