Fiind copleșit de apropóurile cu
neimplicarea, neutralitatea și dezangajarea față cu imperativul momentului,
revoluția tinerei generații, am procedat la următoarea cronologie:
1821:
norodul de la Padeș vs. „tagma jefuitorilor“;
1848:
cărvunari (novatori) vs. marii boieri (ecou al Revoluției Franceze în
Principate);
1877:
generația Plevnei: „Plecat-am nouă din Vaslui, / Și cu sergentul zece, / (…)
Oricine-n cale ne-ntâlnea / Cântând în gura mare, / Stătea pe loc, s-ademenea /
Cuprins de admirare; / Apoi în treacăt ne-ntreba / De mergem la vreo nuntă? /
Noi răspundeam în hohot: „Ba, / Zburăm la luptă cruntă!“ (V. Alecsandri);
1888:
țărani vs. boieri și arendași, răscoale;
1907: țărani
vs. boieri și arendași (ecou al Primei Revoluții Ruse / 1905: „să vină
studiențîî să ne slobozească“);
1920–1921:
a) bomba de la Senat (comuniști), 1920;
b) și, în reacție, studenții „generației de
la 1921“
(creuzet al Mișcării Legionare), ambele efecte ale Revoluției Bolșevice;
1936–1940:
a) Războiul Civil din Spania, cu
brigadiștii de loc din România (comuniști) și Moța și Marin (legionari),
1936–1939;
b) tinerii din Frățiile de Cruce legionare
(efect combinat al luptei anticarliste, al cedării Basarabiei și Bucovinei și
Săptămânii Roșii), 1940;
1956:
studenții vs. regimul comunist (efect al Revoluției Maghiare);
1972–1977:
a) Începuturile unei mișcări disidente,
1972–1976: grupul tinerilor scriitori din jurul lui Paul Goma, cazul Vasile
Paraschiv;
b) Grupul de Acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat), 1972–1975,
mișcare de tip Baader–Meinhof à la
roumaine, fără bombe, în cadre ideologice locale, generată de absența
explicațiilor generației războiului, față cu copiii săi, privind aderența nazistă
a comunității germane de la noi;
c) Mișcarea Goma pentru drepturile omului,
1977;
1990–1993:
studenții vs. regimul Iliescu, Piața Universității, scop: o Românie democrată
în structurile euro-atlantice;
2017:
copiii generației 1990, încleștați în lupta de față.
Care-i morala poveștii?
Așteptăm limpezirea ideologică și practică
a acestor tineri (scopuri și mijloace care, sperăm, să nu le scuze), o acțiune
cu totul necesară, și în primul rând pentru ei înșiși. Dar înainte de toate,
este util DIALOGUL cu această nouă generație neliniștită, fără de care, se vede
bine, și ea, și noi, ne vom cufunda în ceva de tipul Revoluției Culturale
Chineze și/sau Mai ’68, generatoare de haos, sau vom amorsa o bombă socială cu
ceas.
Înțelegem că Revoluția nu așteaptă, dar ar
fi util măcar un manifest de tipul: „Cine suntem și ce vrem. Dorințele partidei
generaționale din România anului 2017“, ca să avem o bază de pornire pentru
discuție, mai ales că printre revoluționarii din București și din toată țara
sunt și intelectuali, ba chiar și istorici.
În fine, azi comemorăm șase ani de la
plecarea lui Vasile Paraschiv, comunist la instaurarea regimului, disident în
anii 1970 și model transgenerațional (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2011/02/in-memoria-lui-vasile-paraschiv.html).
Este el așa ceva și pentru actuala
generație? Yes? Prove it! Nu știe
cine a fost el? Nu-i nimic, vom explica răbdător, numai să asculte. Vrea?
București,
4 februarie 2017.
