Dragi tovarăși și pretini întru cauză, am o propunere
caldă, prietenească, așa, ca între anticomuniști. Prin urmare, vă rog să nu
mi-o luați în nume de rău, căci nu e făcută să dea frisoane.
Mă urmăriți un moment? Da? Bine, mulțumesc! Atunci o
formulez în cinci puncte:
1) Ne plângem – pe bună dreptate – după caz, de
brutalitatea, de nedreptatea, de răutatea, de prostia, de incompetența
holocaustiștilor.
Dar ce facem cu bârna din ochiul propriu, ce facem cu
tarele din ograda proprie?
Le dăm la spate pentru că așa-i politica, cea cu
tacticile care acaparează strategia, cu mijloacele care predomină scopului?
Le trecem sub tăcere pentru că în discuție sunt „faliții“
noștri, înveșmântându-i în haină națională?
2) Ce-ați zice deci să nu mai ascundem gunoiul sub preș
și să eliminăm corupția, plagiatul, furtul, impostura din rândurile noastre?
3) Am putea începe, de pildă, cu IICCMER. Apoi, dacă
rezultatele vor fi pozitive și brăcinarii ne vor ține, ne-am putea extinde.
Ziariști, istorici, activiști civici, cetățeni, oameni de
bine, ce ziceți?
4) Nu am nici o îndoială că acest mesaj va produce o
reflecție de masă, dacă nu o convertire subită a confraților, a concetățenilor
noștri la binele-care-învinge, prin urmare, punctul următor nu va rămâne decât o
simplă ipoteză de lucru.
5) Iar dacă după toate aceste întrebări răspunsul va
continua să fie negativ, rog a mă scuti de un asemenea anticomunism, căci am
pierdut deja prea mult timp.
Degeaba!...
București, 21 martie 2016.
