De la morți, aceștia au retrecut la vii, luând-o în
colimator pe ziarista Oana Stănciulescu (cf.
http://www.observatorcultural.ro/articol/protest-impotriva-desemnarii-oanei-stanciulescu-ca-membra-consiliul-de-administratie-televiziunii-romane/), pe care au acuzat-o că „a fost extrem de activă în
combaterea legii 217“, legea memoriei fascismului. Dar nu aceasta îi
interesează pe ei foarte tare, ci recenta propunere a ziaristei, de către PNL,
ca membră a Consiliului de Administrație al TVR. Pe noi ne interesează acest
caz doar pentru că este situat în siajul legii respective.
În ultima vreme, holocaustiștii, mai ales după furtuna
stârnită cu legea lor, chiar erau în criză cronică de activitate. Ne referim la
Michael Shafir, autorul compoziției, căci ceilalți semnatari s-au arătat atât
de obedienți, încât n-au avut măcar curajul să-i corecteze un anacolut, să-l
informeze, de pildă, că în Limba Română se spune „prim-ministrului“, iar nu
„primului-ministru“.
Pentru restul maselor intelectuale, care au aflat abia
acum cu ce se ocupă intelighenții aceștia, o urare: Bun venit în lumea reală! Este, cumva, cam prea târziu…
Pentru masele populare care au deschis televizoarele mai
târziu, și pentru a se vedea ce este cu acuzele de „fascism“, de „antisemitism“,
cine sunt șefii acestei Falange, ce poftesc și ce-i mână-n luptă, nu vom face
decât să trimitem la un text al nostru din 2004, care
parcă ar fi fost scris ieri, situația de azi fiind cu mult mai proastă: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2007/12/un-caz-recent-cercetarea-exterminrii.html.
În fine, întrucât ne mirăm și noi că lumea se miră, ba de
Carmen Mușat, ba de Liviu Antonesei, ba de Daniel Cristea–Enache, ba de însuși
Michael Shafir, cum că ce caută ei printre semnatarii „demascării“ ziaristei,
vom face câteva desene, ba chiar vom schița o hartă.
Păi stimați tovarăși și pretini, Shafir este chiar șeful
local, zonal al Falangei holocaustului, și are ștatele cele mai vechi în
materie: în a doua parte a anilor 1990 s-a ocupat – singur – de „demascarea“
„fascistei“ Monica Lovinescu, pilonul „fascistului și legionarului“ Exil
românesc. Mai mult, stilul (cel care este omul) era și el antologic, căci, după
propria-i expresie, omul făcea „strepteace“
în fața scriitoarei. În fine, a introdus-o pe acesta în hârțoaga murdară
intelectual numită Raportul
Wiesel–Iliescu. Dar despre acest subiect „anticomuniștii antifasciști“,
care o invocă pe Monica Lovinescu din zor și până-n seară – „est-etic“, cum
altfel?! –, n-au suflat și nu vor sufla o vorbă.
Carmen Mușat, șefa de la Observator cultural, este cea care la jumătatea anilor 2000 a ridicat
la nivel cultural campania de „antisemitizare“ a lui Paul Goma, după ce acțiunea
începuse pe canale periferice cu Alexandru Florian și Marco Katz – două minuni
ale „vânătorii de fasciști și antisemiți“ – de prin 2000.
Aici suntem nevoiți să facem o delimitare pe harta
„antifascismului“: revista d-nei Mușat face parte din curentul
antifascist-pur-și-simplu – condus local, cum spuneam, de Shafir, iar mai sus,
în Centrala holocaustului, de Radu Ioanid – și care nu trebuie confundat cu
curentul „anticomunismului antifascist“, în care cel mai proeminent este
Vladimir Tismăneanu, deși între cele două curente au loc, punctual, alianțe
obiective, ca în cazul „legionarizării“ președintelui AFDPR, Octav Bjoza (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2014/12/in-jurul-unei-decoratii-cateva-ganduri_23.html). Așa că dacă cineva murea de grija acuzelor de
antisemitism proferate de cel de-al doilea curent împotriva revistei (în
ianuarie 2015), să nu mai fie, căci ea avea protecția șefului cel mare (Radu
Ioanid).
Liviu Antonesei, pe când era șef la revista Timpul, la jumătatea anilor 2000, a
făcut același lucru ca d-na Mușat, deși anterior publicase, în traducerea
noastră, chiar un text al lui Norman Finkelstein, omul care îi veștejește pe
„demascatorii“ de acest tip numindu-i „industriași ai holocaustului“ (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2007/12/traducere-goldhagen-pentru-nceptori-un.html). Deh, oamenii se mai schimbă!...
Daniel Cristea–Enache a intrat în scenă mai târziu,
recent chiar, din motive de Nicolae Manolescu, prin urmare, nu ne vom pierde
vremea cu prea multe explicații: conducerea eternă a USR a înțeles că acuza de
„fascism și antisemitism“ este o foarte bună armă pentru păstrarea puterii și
discreditarea opoziției.
Pe noi ne miră nu prezențele, ci unele absențe, notabile:
Ion Vianu, Andrei Oișteanu, Mircea Mihăieș, Adrian Cioflâncă (omul tuturor
comițiilor și „demascărilor“), Laszlo Alexandru (țuțărul lui Shafir), Victor
Eskenazy (foarte activ, în ultima vreme, pe Facebook,
cu „demascări“, cu „atenționări“). Presupunem că nu erau acasă când a sosit
ordinul de adunare, iar Shafir se grăbea tare (scuzați rima!)...
Iată atașat cum a procedat Falanga în cazul Paul Goma –
țintă strategică, căci, politic-cultural vorbind (halal cultură!), dacă
reușești să-l reduci pe acesta la tăcere, poți face apoi orice; și chiar aici
ne aflăm. Agresorii împricinați au fost apărați atunci de firma de avocatură a
soțului d-nei Mușat, un securist de bine, numită „Mușat & Asociații“. Vorba
Americanului: Enjoy!... And don’t forget:
când se mai trezește vreunul din somnul cel de moarte, vă rugăm frumos să
ne anunțați, ca să o luăm de la capăt: să reafișăm desenele, să scoatem harta (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2014/09/procesul-paul-goma-vs-antisemitizatorii.html).
Încă un cuvânt și trecem la ale noastre.
Nu am ascuns, am tot spus în ultima vreme: ne displace
agregarea anticomunistă realizată ca efect al acțiunilor brutale ale
holocaustiștilor. Vedem anticomunismul ca pe altceva decât un holocaustism
de-a-ndoaselea.
Apoi, solidaritățile de conjunctură pe care
le-am văzut pe 17 martie a.c. la Realitatea
Tv, care s-au manifestat apoi printr-o „scrisoare deschisă“ simetrică celei a holocaustiștilor (cf. http://lumearomaneasca.ro/index.php/2016/03/19/scrisoare-deschisa-catre-pnl-ramaneti-loiali-libertatii-de-exprimare-ramaneti-solidari-cu-oana-stanciulescu/), nu fac nici cât negru sub
unghie: ele nu țin trei zile, căci aderenții sunt lipiți
– vorba lui Soljenițîn – cu scuipat.
Nu
contează nici că realizatorul Rareș Bogdan a făcut, din nou, spume, în
emisiunea de televiziune pe care o conduce, a urlat în cameră, a aruncat cu
hârtiile și i-a porcăit, și pe holocaustiști, numindu-i „nenorociți“.
Teatru ridicol, ieftin, care nu face decât rău!
Contează
însă că el a avut agrementul șefului pentru acest bâlci al solidarității – ceea
ce era de la sine înțeles, dar Cosmin Gușă a ținut să o spună personal, în
direct, pe post: „Eu nu-i voi mai primi pe aceștia [pe holocaustiști – n. n.] la Realitatea, deși le-am permis până acum să-și facă PR pe gratis!“
Și
încheiem cu o întrebare à la
Clausewitz:
„Dom’
Cosmin, sunteți sigur că știți în ce vă băgați, că aveți idee cu cine vă
puneți, că puteți duce, adică, această gherilă în care vă ambalați? Și mai ales
în situația dvs., care sunteți deprins cu tacticile războiului secret, ce veți
face dacă vi se va re-arăta «linia politică», dacă apoi vă va afecta la
afaceri? Noi nu vă dăm decât trei zile, dar s-a putea să nu fie nici atât...“
Târgoviște, 20 martie
2016.
*
Facebook, 21/03/2016:
Mi
se suflă în cască...
Pentru a mă trage de urechi că vehiculez informații
false!
Cică nu Shafir s-a ocupat cu strângerea semnăturilor pe
scrisorica „demascatoare“, ci Liviu Rotman.
„Dar ce, io am spus că se coboară el până acolo, că doar
e șăful?! Am spus numai că dă directive, pune rezoluții, introduce în texte
anacoluturi, greșeli de limbă! Sau nici asta nu este așa?“, am întrebat.
Casca nu mi-a răspuns.
Mi-a spus însă că Shafir chiar a fost la un moment dat
excedat de aderenții semnatari, care știau cine-i ștabul cel mare, încât a fost
nevoit să-i trimită să stea la coadă. Oricum, pentru el nu numărul semnatarilor
conta, nici numele, ci mesajul, dar nu-l putea semna singur: trebuia creată
imaginea intelectualilor indignați.
Apoi, scrisorica arăta mult mai rău înainte de a fi
corectată, fiind de nivelul unui repetent la limba română, că la PNL ea a fost
trimisă chiar de Shafir și a ajuns exact în acel hal.
De-aci am tras concluzia că asta i-a enervat chiar și pe
liberalii antifasciști cei mai înfocați. Am întrebat deci casca dacă am
dreptate, dar nici de această dată nu mi-a răspuns.
Ce ți-e și cu sursele astea conspirative, răspund numai
la întrebările pe care nu le pui!
Mi-a spus însă că tot șăful zice despre ăștia de la Realitatea Tv exact așa: „V-am prins, vă
mirosisem eu de mult, acum «v-ați demascat»!“
În concluzie, dom’ Shafir, de la dvs. chiar aveam
pretenții: să inversăm cauza cu efectul, asta înțeleg, dar să vorbim de
«demascări»-în-casa-spânzuratului e prea mult! Parcă ne voiam și noi ceva mai
conspirativi, nu?!...
*
Facebook, 22/03/2016 (1):
Cică
Shafir, „pompierul piroman“-șef local al fascismului și
antisemitismului...
În urma textului de mai sus, publicat aici, pe blog, face
spume, mă copleșește din nou cu drăgălășenii, ceea ce înseamnă că de data asta
l-am scos din răbdări.
Zice că aș fi agentul Oanei Stănciulescu.
Spune apoi ceva de Procesul Goma vs. antisemitizatorii,
dar este departe de adevăr: stă deci prost cu informațiile, deși acolo nu este
nici un secret.
Ține să precizeze că ei, holocaustiștii, sunt
colectiviști: își pasează șefia Filialei locale a holocaustului prin rotație!
În fine, ține să-și asigure subordonații că nu-mi citește
blogul.
Totul într-o limbă română de același nivel cu scrisorica
„demascatoare“.
Deși aproape-șeful-cel-mare e de un umor involuntar
indicibil, astăzi (ziua atentatelor de la Bruxelles) n-am nici timp, nici chef
să transcriu ce mi se suflă în cască: mă ocup de gunoiul din ograda noastră, a anticomuniștilor
(cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2016/03/o-propunere-netovaraseasca-pentru.html).
Dar dat fiind că gagicile holocaustiste n-au trecut nici
de astă dată de capitolul like-uri,
șefu’, vă mulțumesc dvs. pentru atenție, pentru „strepteace“!
P.S.1: Pentru cine are timp, un bonus din perioada
scandalului provocat de „legea holocaustului“, când, de asemenea, i-am reținut șefului
atenția (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/09/azi-am-promis-ca-ne-ocupam-de-cultura.html).
P.S.2: Pentru cine nu are, un scurt citat:
„Prin urmare, Cioflâncă, prietene, hai să-ți
spunem un secret: știam pentru ce ai fost trimis secretar de Stat la CNSAS de
anticomunistul Băsescu (oficial de PDL), la cererea decoratului național Radu
Ioanid, dar «expertisme» de-astea «pompierpiromane» de-ale d-tale nu s-ar putea
petrece, la un asemenea nivel, nici în Germania cea culpabilizată de (cu)
trecutu-i nazist, nici în SUA cea culpabilizatoare (și) a Statelor din Estul
Europei, nici măcar în Franța cea plină de legi memoriale – ca să avem câteva
repere certe de democrație, altele decât cele furnizate de flașneta Al.
Florian.
Ci
numai în colhozul nostru național, în care Ioanid este caraliu-șef, Shafir
căprar-de-jurnă, iar voi, restul, care plotoneri, care brigadéri «reeducați».“
*
Facebook, 22/03/2016 (2):
Cert, se întâmplă ceva cu PNL
Care, după ce ne-a pricopsit cu „legea holocaustului“, acum face scut în
jurul ziaristei Stănciulescu (cf. http://www.agerpres.ro/politica/2016/03/22/parlamentarii-udmr-au-parasit-plenul-dupa-discutii-la-numirea-membrilor-ca-al-tvr-13-44-50).
Pe lângă contextul general european de repliere identitară, explicațiile
interne ar fi:
1) Să mai stopeze valul de bogdaproste de care s-a umplut în urma aventurii
în care l-a târât fostul șef, minunea istoriei pe nume Crin Antonescu;
2) Să încerce să marcheze politic în perspectiva alegerilor locale care bat
la ușă, patriotismul, sentimentul național fiind vehicule.
În fine, văd cum holocaustiștii fac clăbuci la gură, iar Laszlo scrie chiar
poezele paralegionare!
Pe mine unul, dincolo de „demascare“ și de siajul „legii holocaustului“, în
care ea a fost integrată, nici unul dintre subiecte nu m-a interesat foarte,
iar de aci încolo mă va interesa și mai puțin.
