Facebook, 3/03/2016:
Spunem
încă din vara anului trecut, repetăm:
Ce-am pățit, ce pățim noi cu „holocaustiștii“, dar să
vedeți ce vom păți cu anticomuniștii!
Hai anticomuniști, încă o sforțare, căci suntem convinși
că puteți fi cel puțin tot atât de dăunători istoriei și memoriei precum
„holocaustiștii“-noștri-dragi!
În fine, nu putem trece dincolo de titlu, care, ca și
restul textului, este cu totul dezolant. Dar dacă Oprea se simte bine în
spatele lui Florian, acolo să rămână ...
Să cităm dintr-un articol de presă:
Este pentru prima dată când un proiect de lege este
publicat într-o revistă științifică înainte de a fi trimis în Parlament. Este
vorba de nota de fundamentare și proiectul Legii privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor
cu caracter comunist extremist și a promovării cultului persoanelor vinovate de
instaurarea și funcționarea regimului comunist și a aparatului său represiv în
România, precum și reducerea unor drepturi materiale ale acestora.
*
Facebook, 11/09/2015:
Se
prevede ca legea-ceea să-și trăiască posteritatea
Am spus-o, am repetat-o, o mai repetăm: o a doua „lege a
memoriei“ va fi nu doar de două ori mai liberticidă (deși Dulăii holocaustului
nu se compară cu Cățeii comunismului), ci de două ori mai ridicolă.
România și victimele comunismului au nevoie nu de o
butaforie ca aceasta, ci de o decomunizare reală.
Istoria comunismului nu are nevoie de vreo lege a
memoriei comunismului, care vine dintr-o pretenție ridicolă intelectual și este
nedemnă de un regim democratic.
Mai mult, mai grav, această a doua lege va reprezenta o
legitimare post factum pentru prima,
care la ora aceasta este moartă (dacă nu chiar acesta este rolul ei).
Hai, Români, înviați-o din morți ca pe Lazăr
(„holocaustiștii“ abia se abțin să jubileze pe paginile lor) ...
*
Facebook, 26/09/2015:
Astăzi
ne vom deda la apologia simbolurilor comuniste
Noi, unii, suntem pentru păstrarea tuturor acestora și
împotriva interzicerii lor. Așa se poate face educație, arătând ce a fost
comunismul și cum supraviețuiește.
Vorba lui Paul Goma: păcat c-au dat jos statuia lui Lenin
din Piața „Scânteii“, căci ea era cea mai bună pentru pedagogie.
În concluzie, în momentul în care cultura (civică,
istorică) își va arăta roadele, ele vor dispărea de la sine.
Da, știm, e o cale lungă, dar este singura adevărată și
sigură!
*
Facebook, 25/02/2016:
O
dedicație pentru toți doritorii de legi represive în materie de istorie și
memorie, fără deosebire de sex, rasă, naționalitate, apartenență socială ori
politică
Ne plângem de brutalitatea falangei „holocaustiștilor“,
dar să vedeți ce agregare „anticomunistă“, de tip „gemeni heterozigoți“, va
genera ea (dacă nu se întrevede deja)!
*
Legea
anticomunismului reactiv: faza cu lenjeria
De asemenea, „confecționarea, vânzarea, răspândirea,
precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri comuniste se pedepsesc
cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interezicerea unor drepturi“. În plus,
tot cu închisoarea între trei luni și trei ani este pedepsită utilizarea în
public a simbolurilor comuniste, ceea ce înseamnă că persoanele care ar ieși cu
tricouri cu secerea și ciocanul ar putea fi sancționate.
*
Mai întâi, schimbați dvs. „holocaustiști“ cu
„anticomuniști“, apoi adăugați-i pe unii celorlalți:
Un
panseu, două ...
Am mai spus, repetăm: în România ai voie să contești
existența lui Dumnezeu.
Dar dacă contești holocaustul-cu-haș-mare – noua
suprareligie – te-a luat dracu!...
La fel, noi, istoricii, spunem, repetăm:
Nu există legi / legități istorice, și de aceea disciplina
noastră este știința individualului (a faptelor istorice concrete).
Dar noi, românii, avem o lege juridică în materie de
istorie!...
În concluzie, vorba lui Bulă-cel-național:
Băi, ăștia cu legea-ceea-deșteaptă, mai aveți
frați-pe-acasă?...
București,
25 august 2015.
*
Facebook, 5/03/2016:
„Legea
Florian“ (în fapt, Ioanid!) versus „Legea
Oprea“
Noi zicem că se merită unul (unii) pe-alții ...
(Văzând lupta-la-baionetă de pe pagina de Facebook a ultimului.)
*
Întrebări
și răspunsuri
|
Sursa:
pagina de Facebook a lui Marius
Oprea, 5/03/2016 |
Legea
221/2009:
Art. 1.(3) Constituie, de asemenea, condamnare cu
caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 – 22
decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin
săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin.
(1) din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în
rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite
din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive
politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au
participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a
regimului comunist instaurat în România, aprobată
cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și
completările ulterioare.
(4) Caracterul
politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3) se constată de instanța de
judecată [subl. n.], în condițiile prevăzute la art. 4.
Art. 4.(1) Persoanele
condamnate penal în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru alte
fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de
judecată să constate caracterul politic al condamnării lor [subl. n.],
potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul
persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de
parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana
interesată.
(2) Persoanele
care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute
la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate
caracterul politic al acestora [subl. n.]. Prevederile art. 1 alin. (3) se
aplică în mod corespunzător.
Nefiind juriști, am cerut opiniile a doi avocați specializați
în astfel de cazuri, care ne-au spus că nici măcar condamnările pronunțate pe
baza actelor normative prevăzute la art. 1 al legii nu sunt anulate de drept, ci
doar efectele lor, pentru toate cauzele fiind nevoie de acțiuni în instanță, în
primul caz (situațiile care se subscriu art. 1 al legii) este vorba despre o constatare
simplă, în vreme ce în cel de-al doilea (restul situațiilor) avem de-a face cu un
proces în toată regula. Asupra acestui subiect vom reveni.
Deocamdată ar fi de spus că în art. 1 al legii nu intră,
de pildă, Legea 312/1945, pentru
urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de
război, prin care au fost condamnați Vintilă Horia și Nichifor Crainic, o
parte dintre cei încadrați la „terorism“ (partizanii anticomuniști) și cei cu
„domiciliu obligatoriu“ (deci toate condamnările extrajudiciare).
Mai mult, legea introduce încă o limitare, și mai
drastică:
Art. 7. Prevederile
prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra
umanității și persoanelor condamnate pentru că au desfășurat o activitate de
promovare [sic!] a ideilor concepțiilor sau doctrinelor rasiste, și xenofobe,
precum ura sau violența pe motive etnice, rasiale sau religioase,
superioritatea unor rase și inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la
xenofobie [subl. n.].
(Cf. Ibidem.)
Ceea ce înseamnă că orice persoană condamnată pentru
motivele mai sus menționate – fie ele reale, presupuse sau închipuite, și fără
să fi beneficiat de garanții legale precum dreptul la apărare și la un proces
echitabil – va rămâne incriminată penal.
Pentru ca situația să fie și mai aiuritoare, Statul
postcomunist a recunoscut tuturor foștilor deținuți politici această calitate,
și ei beneficiază de indemnizațiile prevăzute prin Legea 118/1990, însă cu
toții rămân, deși în diferite grade, cu stigmatul condamnării politice.
*
|
Sursa:
pagina de Facebook a lui Marius
Oprea, 5/03/2016 |
„Războiul este pace“, dublarea unei
legi-care-dezechilibrează-știința-istorică-și-libertatea-de-expresie (cea a
holocaustului) se numește azi „echilibru“. Nu mai lipsește decât: „Patru
picioare bine, două rău!“
Să o luăm pe aceasta ca pe o opinie. Discutabilă, dar
opinie.
Dar de ce am trece peste pretenția – de nejustificat – de
a vorbi în numele deținuților politici (vii și morți, deopotrivă)?
Au murit cu toții? Au dispărut toate asociațiile lor, iar
Oprea a rămas legatarul testamentar al onoarei lor?
În fine, de ce am trece peste pretenția – absolut
ridicolă – a unui istoric de a le impune colegilor săi (și maselor largi
populare) legi idioate în materie de istorie?
*
Decomunizare
n-avem, dar avem o emulație de proiecte de legi ale memoriei comunismului
Chiar acesta este și scopul lor, al tuturor: să nici nu
avem vreo decomunizare!
Tăierea pensiilor torționarilor ar fi o măsură reală, dar
ea este subsumată unei acțiuni fantasmagorice. Cât despre susținerea ei
politică: «Bună ziua și la vară cald!»
*
Singurul istoric care a luat poziție, până acum, față de
această ultimă pulsiune memorială a anticomuniștilor autohtoni este Dumitru
Lăcătușu:
Legile anti-ceva reprezintă una dintre specialitățile
celor îngrijorați de soarta românilor. După „legea antilegionară“ și cea
„antifumat“, sanitarii nației promit o nouă lege, cea anticomunistă, cunoscută
și drept „Legea Oprea“.
Inițiatorii acestor legi par să nu facă diferența între a
conștientiza pericolul reprezentat de ceva și interzicerea acelui ceva.
Consideră, probabil, că prin aceste legi își vor asigura posteritatea!
În timpul regimului comunist au fost interzise
avorturile, dar acest lucru nu a însemnat că ele au și dispărut.
Întrebarea este: ce anume urmăresc acești inițiatori?
Vor ca toți să trăiască și să scrie conform acestor legi,
ceea ce ar reduce dezbaterile istoriografice și ar transforma istoria într-un
act propagandistic și polițienesc.
În același timp, aceste legi vor oferi o pâine de mâncat
celor care le susțin. Istoria va deveni propagandă, propaganda adevăr istoric,
iar viața un act conform cu toate aceste legi.
Cele două legi, cea „antilegionară“ și cea
„anticomunistă“, se vor legitima reciproc, după cum a observat Mircea Stănescu.
(Sursa:
pagina sa de Facebook, 6/03/2016)
Cititorii reacționează și ei la inițiativa legislativă a
lui Marius Oprea:
|
Sursa: pagina de Facebook a lui Marius Oprea, 6/03/2016 |
Subscriem și noi!
Târgoviște,
6 martie 2016.