(Până ce nu mi se
umple pagina de Facebook de petiții, de proteste – ba chiar voi fi acuzat de
lipsă de solidaritate, de curaj, de demnitate!)
Cred că rolul istoricului nu este de a face
agitație, ci de a scrie.
Istorie.
Iar când „pompierii piromani“ îi dau foc la casă – ca acum – să ia parte la stingerea
(dacă se poate a) incendiului, (sau măcar) la atenuarea pagubelor.
În rest, este mai ales rolul
altora să-și apere avutul, glia.
De-acum, cred că oamenii pot
să se descurce și singuri, căci pericolul iminent a trecut: mașinăria de
propagandă a agresorilor noștri s-a gripat, iar ei par să se fi retras în
bârlog, în unitatea lor militară.
Istoricul nu este un pompier
de serviciu profesionist, nici, cu atât mai puțin, un propagandist al modului
în care se sting incendiile, ci un spirit de alt tip.
Rolul lui e limitat, pe
perioade scurte, acelea în care arde!...
Nu vreau să spun că nu ar
mai fi nimic de făcut de aici înainte, ci doar că rolul meu se încheie.
În rest, vorba Francezului: à bon
entendeur, salut !
 |
| Imagine din filmul Anticristul de Lars von Trier (Danemarca / Franța, 2009) |
București, 20 august 2015.
