Coperta nuvelei
Ilustrație de Daniel Mitchell |
UN PANSEU, DOUĂ...
Am mai spus, repet:
în România ai voie să conteşti existența lui Dumnezeu.
Dar dacă conteşti
holocaustul-cu-haş-mare – noua suprareligie – te-a luat dracu!...
La fel, noi,
istoricii, spunem, repetăm:
Nu există legi / legități istorice, şi de aceea
disciplina noastră este ştiința individualului (a faptelor istorice concrete).
Dar noi, românii,
avem o lege juridică în materie de istorie!...
În concluzie,
vorba lui Bulă-cel-național:
Băi, ăştia cu legea-ceia-deşteaptă, mai aveți
frați-pe-acasă?...
Bucureşti, 25 august 2015.
IA SĂ FAC IO O LISTĂ…
Nu
una „neagră“ (cu astea se ocupă Ioanid și Shafir, apoi i le transmit lui
Florian), ci una „albă“.
Și
nu din masochism, ca să arăt cât de prost stăm noi cu șira spinării în povestea
asta cu legea-care-mai-îngroapă-o-dată-morții-comunismului, ci așa; să zicem:
în așteptarea arestărilor, că tot n-avem de treabă.
Prin
urmare, avem:
Foști
deținuți politici: Marcel Petrișor, pentru Federația Română a Foștilor Deținuți
Politici (cinste lui, cinste lor!). Datorită lui, datorită lor nu vorbim doar
pentru noi, în calitate de cetățeni, de istorici, ci și în sprijinul memoriei
victimelor comunismului;
Octav
Bjoza, președintele AFDPR (deocamdată, până la Congres, în calitate personală);
Istorici
(cercetători) – șapte mari și lați: Marius Oprea, Ioan Roșca, Adrian Nicolae
Petcu, Daniel Focșa, Liviu Ornea, Nicolae Mihai, Prof. Mihai Dinu (cinste lor,
pe mine nu mă pun la socoteală, deși de la trei în sus facem un „lot“!);
Scriitori,
critici literari: Lucian Postu, Alex. Ștefănescu, Aurel Sibiceanu, Violeta Savu,
Cris Tanasescu (cinste lor!);
Ziariști:
aceștia sunt ceva mai mulți (cinste și lor!);
Mulți,
foarte mulți oameni obișnuiți: mai sensibili, mai buni, mai curați decât
intelighenții Patriei (cinste și lor!);
Am
uitat pe cineva? (Să nu-mi vorbiți de Radu Ciuceanu sau Cristian Troncotă, nici
de Alin Mureșan, și să mă slăbiți cu Andrei Pleșu și Bogdan Diaconu!)
Nota Bene: Mă gândesc apoi, deja, pe cine voi scoate din ea,
atunci când dintre cei enumerați vor exista, poate, oameni care vor cere o lege
represivă (sau, pur și simplu, penibilă) a memoriei de sens opus?!
(Deschisă la 11 august, închisă la 20 august a.c.)
Târgoviște,
23 august 2015.
UN GÂND…
(Până ce nu mi se
umple pagina de Facebook de petiții, de proteste – ba chiar voi fi acuzat de
lipsă de solidaritate, de curaj, de demnitate!)
Cred că rolul istoricului nu este de a face
agitație, ci de a scrie.
Istorie.
Iar când „pompierii piromani“ îi dau foc la casă – ca acum – să ia parte la stingerea
(dacă se poate a) incendiului, (sau măcar) la atenuarea pagubelor.
În rest, este mai ales rolul
altora să-și apere avutul, glia.
De-acum, cred că oamenii pot
să se descurce și singuri, căci pericolul iminent a trecut: mașinăria de
propagandă a agresorilor noștri s-a gripat, iar ei par să se fi retras în
bârlog, în unitatea lor militară.
Istoricul nu este un pompier
de serviciu profesionist, nici, cu atât mai puțin, un propagandist al modului
în care se sting incendiile, ci un spirit de alt tip.
Rolul lui e limitat, pe
perioade scurte, acelea în care arde!...
Nu vreau să spun că nu ar
mai fi nimic de făcut de aici înainte, ci doar că rolul meu se încheie.
În rest, vorba Francezului: à bon
entendeur, salut !
București, 20 august 2015.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)