Propaganda pro-israeliană care acoperă genocidul din Gaza și epurarea etnică din Cisiordania întâmpină probleme, ba chiar este în deep, deep trouble.
Ultimele
exemple:
1) Filmul
documentar Naza – nu atât prin revelațiile pe care le aduce (sunt altele
și mai și!), ci grație perspectivei, faptului că denunță din interior cel mai
documentat genocid din istorie, provocând astfel furia responsabililor
israelieni (căci tocmai de aceea);
2) Schimbarea,
la 180 de grade, a Comitetului Nobel față cu rușinea de anul trecut (când a
fost premiată o doamnă care cerea să-i fie bombardată țara) și decernarea
Premiului pentru pace lui Navi Pillay, judecătoarea sud-africană ce a
contribuit decisiv la procesul de tragere la răspundere a oficialilor
israelieni pentru genocid (Gaza style).
Lobby-ul israelian de la noi (care are și funcțiuni oficiale în Stat) nu mai prididește, nu mai face față, muncește zi și noapte – dar fără protecția muncii, vorba lui Ceaușescu! –, strigă „antisemitism“ și agită definiția IHRA în dreapta și-n stânga.
Începând cu
2002 (data Ordonanței holocaustului), scopul său a fost de Romania bashing,
căruia din 2023 i s-a adăugat acoperirea genocidului din Gaza (să nu vorbim despre
ce se întâmplă acolo, ci de Transnistria, Antonescu și legionari).
Acum șterge,
blochează comentarii chiar pe pagina Ambasadei României la Tel Aviv, dă
interviuri – nu la TVR1, în direct și la o oră de vârf, ci într-un podcast al
unei persoane ce s-a remarcat prin declarația că s-a săturat de România.
Semnificativ, nu? Surprinzătoare apoi lipsa de tact, dar ce să faci dacă alți
„faliți“ n-ai?!
Practic, însă,
ocupă spațiul, căci rezultatele sunt contrarii: nimeni nu mai crede nimic din
ce spun acești oameni.
Cât despre
conținut, nimic nou pe „frontul intern“. Poate doar:
1)
Antisemitizarea recent defunctului Ion Iliescu, după ce și-a făcut treaba cu
înființarea Instituției guvernamentale conduse de Al. Florian (rămâne însă
membru al Colegiului de onoare) – căci scopul scuză mijloacele!
2) Blamarea
Justiției, care nu condamnă, deși are o lege puternică (versiunea Vexler) –
candidații la sinucidere profesională și oprobiu public se lasă încă așteptați!
3) Deplângerea numărului redus de cursuri de holocaust și istoria evreilor din universități –
singura soluție ar fi să le faci obligatorii, precum în învățământul general,
dar aceasta e o misiune imposibilă!
P.S.: La origine, textul de față este o notă de Facebook. Nu sunt nici militant, nici propagandist, ci un istoric realist care analizează și explică faptele, astfel că articolele mele înregistrează un număr relativ redus de interacțiuni. Date fiind persoanele implicate și activarea Diviziei interne a holocaustului (lobby-ul israelian de la noi), acesta a spart însă toate cotele de audiență. Iar ce a urmat a fost un adevărat măcel verbal între susținătorii genocidului și oponenții săi (oameni pe care nu-i cunosc). Este lămuritor pentru adevărata stare de spirit.
București, 13 octombrie 2026.
