Textul
Pe teren, războiul este pierdut de Ucraina. Atacarea „Maicii Rusii“ în
adâncime nu va schimba realitatea din teren, însă va provoca o reacție a
acesteia.
Astfel, se vorbește din ce în ce mai mult despre atacuri cu arme
convenționale asupra teritoriului NATO (sunt menționate ca ținte favorite
Polonia și România); apoi, dacă mesajul nu va fi înțeles, de lovituri nucleare
limitate.
Trăim în epoca nucleară, o realitate din ce în ce mai mult ignorată, iar „liniile
roșii“ se cer reinstaurate. Apoi, Rusia nu va aștepta ca Europa să se înarmeze
și să devină o forță capabilă de confruntare, după model ucrainean. Și de ce ar
face-o, din masochism?
Simpla discuție arată în ce lume periculoasă trăim, chestiune pe care establishment-ul
politic de la noi nu pare să o înțeleagă. Și chiar dacă ar avea capacitatea (un
fapt îndoielnic), este prea preocupat cu tranșarea puterii, după modelul Țara
arde și baba se piaptănă!
În loc să se ocupe de economie, de criză, de salvarea țării – nu mai vorbim
de dezvoltare, despre care nu are nici o idee – se afundă în politicianism
mărunt, în dispute sterile. Mai mult, ne expune unor mari pericole. De la
dreapta la stânga și de sus în jos!
O mlaștină de iresponsabilitate, un somn al rațiunii din care, se vede clar
acum, nu ne va scoate decât o catastrofă.
Atacul clonelor
La peste patru ani de război ruso-ucrainean cred că s-a produs o adevărată
spălare a creierelor (pretind că știu ce înseamnă, căci am studiat reeducarea).
Am văzut asta aiurea, dar nu m-am confruntat, pe pagina mea de Facebook,
cu așa ceva.
Este o pagină personală, mica mea gazetă de perete, a săracului, unde mă
exprim, și care a fost invadată de drone, de clone care repetă același soft. Și
care se hăhăie, mă iau la rost, mă dădăcesc, îmi dau lecții – asta când nu mă
înjură de-a dreptul, mă trimit în Rusia ori mă întreabă câte ruble am primit în
cont.
Pagina mea este deschisă, oricine poate vedea și comenta ce scriu, dar caut
să o mențin salubră, astfel că, pentru prima dată, am limitat comentariile. Iar
dacă situația persistă, o voi face în continuare; pentru simplitate, poate
chiar permanent.
Sunt pentru înțelegerea realității cu cea mai mare acuratețe omenește
posibilă, fără parti-priuri, nici propagandă. Nu am vreo pretenție de
infailibilitate, cred că realitatea poate fi înțeleasă prin aproximări
succesive, nu prin clișee, ukazuri ori slogane de galerie.
Totodată, singurul steag care flutură aici este cel al țării mele. Sunt
deci un „Romania firster“; nu un ideolog, ci un realist.
În fine, sunt pentru discuția, dezbaterea liberă cu oricine e capabil de
așa ceva, cred în dezacordul fertil, dar nu voi face nici un comerț cu acest
delir pe care tocmai l-am descris. Căci tocmai de aceea.
București, 27 iunie 2026.
