Un titlu de presă ce nu are nici o legătură cu conținutul: în fapt, Andrei Muraru recunoaște că e iluzoriu să așteptăm vreo lămurire cu privire la anularea alegerilor. De ce? Pentru că știe: aceasta a fost fomentată de lobby-ul israelian din SUA, iar el personal a fost în mod necesar implicat.
Restul afirmațiilor reprezintă propagandă despre cum noi trebuie să
cumpărăm influență la Washington – tot prin lobby, desigur – și să rămânem
aliniați complet intereselor americane (unde există temerea că imprevizibilul
Trump ar putea da câștig de cauză, în această cursă de sumisiune, liniei
Simion–Georgescu).
În alte timpuri (altele decât perioadele nazistă și stalinistă) asemenea
aserțiuni ar fi fost taxate drept ale unui agent al unei puteri străine, nu ca
ale unui ambasador al unui Stat suveran, dar noi aici suntem. Rolul unui ambasador
este să negocieze în interesul țării sale, iar nu să se dovedească pe cât
posibil de slugarnic, fie și față de Marea Putere Aliată. De fapt, omul nu are
nici o pregătire pentru această meserie, unde ai nevoie de anumite abilități, de
instruire, discreție și multă disciplină. Iar partea cea mai tristă nu e că se
consideră calificat, ci că este considerat astfel de cei ce iau deciziile de
politică externă la București.
Cel mai mare pericol la adresa securității naționale nu îl reprezintă nici
Rușii (iar Muraru, paradoxal, e de acord cu asta), nici Fasciștii (aici, ca
lobbyist holocaustist, nu mai e), ci lobby-ul israelian. Acesta ne anulează
alegerile, ne strivește libertatea de gândire și de expresie (legea
holocaustului, cu ultimul său avatar „legea Vexler“, plus oficine și persoane implicate
în asemenea acțiuni).
Se înțelege, poți numi asta „parteneriat strategic“, dar alta este
realitatea; nefardată.
Soluția ar fi o desprindere din această îmbrățișare a Meduzei, o luare de
distanță necesară, dar e cumva prea târziu și pur și simplu nu ai nici cu cine,
nici cu ce.
București, 9 septembrie 2026.
