LEGEA MEMORIEI DIN NOU ÎN DEZBATERE: DUPĂ APLICARE...

0. Într-un articol publicat  pe blogul său asociat site-ului „Adevărul“, din data de 1 februarie a.c., Andrei Pleșu îi dă sfaturi tactice lui Alexandru Florian. Dar înainte de a o face, îl mângâie părintește pe cap pentru a-i spune că se află pe calea cea bună[1].
1.0. Ce idee are Pleșu despre dezbatere: cu șăfii de la Academie, Cultură, Externe (ICR) şi Justiţie. Desigur, victimele, urmașii lor, ba chiar masele largi populare nu au dreptul la cuvânt, nici la aceea – zii pe nume! – „dezbatere“. Dar vom trece peste acest „detaliu, căci avem sarcini mai importante.
2.0. Între timp, am aflat că Radu Ioanid s-a supărat atât de tare pe Pleșu, pentru articolul în care îl dezmierda pe Al. Florian, încât și-a deschis și el blog la foaia pornografică numită „Adevărul (a se vedea, în arhivă, articolul vedetă intitulat „Femeia cu două vagine și trei picioare; la fel, cazurile de plagiat a căror țintă am fost Ilarion Țiu, George Damian și noi înșine – dar câte vor mai fi?). Noroc deci cu „devierile lui Pleșu, autorul involuntar al „lipelii...
2.1. A urmat o adevărată degringoladă printre „holocaustiști.
2.2. Iată de ce a găsit cu cale să ia cuvântul însuși șeful suprem, R. Ioanid – desigur, exclusiv în calitatea sa proprie-și-personală (vorba lui Săraru!) de particoler, iar nu de oficial american[2].
2.3. Prin urmare, „directorul Ioanid i-a deschis blog „particularului Ioanid.


3.0. El îl combate pe preopinentul Pleșu cu... lucrarea de doctorat a lui Andrei Muraru.
3.1. Din păcate, nu e nimic de analizat în producția lui Ioanid, căci este de același nivel cu cea a lui Florian – ceea ce știam deja, dar nu pentru că cel din urmă ar avea vreuna, ci pentru că vedem astfel care mai e „linia politică.
3.2. În fine, îngrijorarea sa cu privire la recrudescența antisemitismului și xenofobiei este o „limbă de lemn înșelătoare: ca orice „pompier piroman, el dă foc casei ca să aibă ce stinge. Numai că, în astfel de cazuri, când strigă „foc!, nimeni nu-l mai ia în serios. Nici măcar cei care sunt convinși că a lupta împotriva antisemitismului – și a tuturor formelor de rasism! – este o cauză justă.
4.0. Altfel, ca o dovadă suplimentară pentru această stare de spirit, „holocaustiștii se ocupă iar cu „liste negre (de astă dată ale site-urilor românești).
5.0. Ce fac, la rându-le, „anticomuniștii antifasciști? Li se alătură. Deh, Realpolitik, soro!...
6.0. Pentru cei cărora le place pornografia, fie ea și istorică, socotim că este utilă fotografia de mai jos:


7.0. Până să studiem „la club ultima rezoluție a șăfului, transmisă Institutului Româno-American și maselor-largi-cititoare, să ne uităm puțin la limba în care se exprimă.
8.0. Ilogisme
8.1. „existenţa acestei legi şi eventualul ei mod de aplicare – în loc de: „existenţa acestei legi şi modul ei de aplicare ulterior;
8.2. „Andrei Pleşu afirmă [...] Implicaţia era clară: legea 217/2015 ar avea potenţialul de a cenzura – în loc de: „Andrei Pleşu afirmă [...] Implicaţia este clară: legea 217/2015 ar avea potenţialul de a cenzura;
8.3. „indivizi care se afișează în spaţiul public cu termeni ca «jidan» şi cu negarea Holocaustului în general – în loc de: „indivizi care afișează în spaţiul public termeni ca «jidan» şi neagă Holocaustul în general.
9.0. Repetiții inutile, pleonastice, ilogice
9.1. „Domnul Pleșu nu este simpatizant legionar. După cum chiar Domnia sa scrie, Andrei Pleșu este – în loc de: „Domnul Pleșu nu este simpatizant legionar. După cum chiar Domnia sa scrie despre sine,.
10.0. Absența virgulelor în contexte în care logica o impune
10.1. „contestării iniţiativei primăriei respective[,] la care se se adaugă o evaluare;
10.2. „conform propriilor afirmaţii[,] la care subscriu;
10.3. „România a avut[,] în baza legilor speciale[,] un număr de condamnaţi;
10.4. „Andrei Pleşu doreşte, aşa cum sugerează[,] o dezbatere pe tema;
10.5. „în compania Academiei Române[,] cu care;
10.6 „corectitudinea politică din România[,] pe care;
10.7. „Din câte ştiu[,] niciuna dintre aceste personalităţi.
11.0. Greșeli gramaticale, de ortografie, de punctuație
11.1. „să fie lustrati cei care – în loc de: „să fie lustrați cei care;
11.2. „sper această aşteptată lege să incrimineze – în loc de: „sper ca această aşteptată lege să incrimineze;
11.3. „217/2015 a fost în discuţie publică şi[,] de asemen[e]a nu ştiu care sunt iniţiativele;
11.4. „Ca o prima reacţie la legea 217/2015 domnul Andrei Pleşu afirmă – în loc de: „Ca o primă reacţie la legea 217/2015[,] domnul Andrei Pleşu afirmă;
11.5. „membru în govern – în loc de: „membru în guvern;
11.6. „prin recurs în anulare, procedura inatacabilă – în loc de: „prin recurs în anulare, procedură inatacabilă;
11.7. „Domnia amestecă timpurile istorice, lăsand cititorul să înţeleagă – în loc de: „Domnia sa amestecă timpurile istorice, lăsând cititorul să înţeleagă;
11.8. „statelor aliate sau colaboratoare Germaniei naziste – în loc de: „statelor aliate sau colaboratoare ale Germaniei naziste;
11.9. „atrocitătilor comise – în loc de: „atrocităților comise;
11.10. „curţi speciale au existat în toate statele în care au ajuns armatele aliate, cum şi Nürnberg-ul a fost – în loc de: „curţi speciale au existat în toate statele în care au ajuns armatele aliate, după cum şi Nürnberg-ul a fost;
11.11. „iar fapte circumscrise crimelor de război şi crimelor împotriva păcii şi umanităţii au continuat să fie judecate de cabinete speciale pană în 1955 – în loc de: „iar faptele [sau unele fapte] circumscrise crimelor de război şi crimelor împotriva păcii şi umanităţii au continuat să fie judecate de cabinetele speciale pană în 1955;
11.12. „criticate pană astăzi – în loc de: „criticate până azi („azi are, spre deosebire de „astăzi, șí cel de-al doilea sens, figurat);
11.13. „lipsa de performantă – în loc de: „lipsa de performanță;
11.14. „Cu asfel de justiţie – în loc de: „Cu o astfel de justiţie.
11.15. De altfel, „astfel, cuvânt despre care nu are habar cum se scrie (și se pronunță) corect, îi dă mari bătăi de cap lui Ioanid, după cum se poate observa în mai multe locuri: „în memoria unor asfel de persoane; „nu se poate face asfel cultul lor; „înainte să facă asfel de propuneri.
11.16. Apoi: „este de preferat o țara ca România unde corectitudinea politică – în loc de: „este de preferat o țară ca România[,] unde corectitudinea politică;
11.17. „artificiala şi păgubitoarea polemica Holocaust versus Gulag – în loc de: „artificiala şi păgubitoarea polemică Holocaust versus Gulag;
11.18. „în capacitatea sa exclusiv privată şi nu reprezintă – în loc de: „în calitatea sa exclusiv [sic!] privată[, – confuzia dintre „și conjuncție și „șí adverbial, înainte de care se pune virgulă] şí nu reprezintă.
12.0. După cum se poate constata, exprimarea lui Ioanid în Limba Română – și, în mod conex, gândirea sa – este undeva la nivelul unui agitator de colhoz, căci este mai mult decât aproximativă.
12.1. Aceasta a fost – vorba lui Paul Goma – marea dezbatere „de la iazul mic.
12.2. Pe fond, adică dincolo de cazurile concrete, tot ce era de spus a fost spus încă din vara anului trecut, după promulgarea „legii memoriei. Prin urmare, zbaterea din foaia pornografică „Adevărul nu are nici o importanță.
12.3. Această lege care, cum am mai spus cu alte ocazii, este 90% politică și 10% drept, are un caracter preventiv și va fi aplicată selectiv, în funcție de obiective și de context, așa cum s-a și întâmplat de altfel în cazurile Ioan Șugariu (într-o formă „adminsitrativă, de către MAE) și Csibi Barna (chiar de către Parchet).
12.4. Iată unul dintre motivele pentru care responsabilul zonal al Centralei holocaustului a găsit în articolul lui Pleșu ocazia, iar nu pretextul, pentru a-și transmite mesajul.
13.0. Meciul dintre bologgerii Pleșu și Ioanid a continuat[3].
13.1. Evident, pentru motive complet diferite, ambii fiind ghidați de instinct politic: primul pentru că simte cum îi fuge pământul de sub picioare, cel de-al doilea pentru că simte de unde bate vântul.
13.2. Pleşu câştigă la capitolul stil – de fapt, nici nu e greu, diferența fiind ca cea dintre un om cu carte şi un şef de autobază. Altfel, exceptând câteva pasaje în care el redescoperă America, nivelul conținutului celor doi e cam același.
14.0. Dacă zbaterea Ioanid – Pleșu nu contează, atunci măcar să ne distrăm.
14.1. Să vedem, mai întâi, câte parale dă „directorul de la Memorialul Holocaustului, „în capacitatea [sic!] sa strict [re-sic!] privată, pe Justiția din România: „Cu asfel [re-re-sic!] de justiţie [cea din România zilelor noastre – n. n.] doreşte domnul Pleşu să reevalueze sentinţele Tribunalelor Poporului?[4].
14.2. Ce mai, o adevărată diplomație de „război rece care vine nu de la dușmani, ci de la „partenerii noștri strategici!...
14.3. Pleșu are cuvântul: „Sunt de acord cu dl. Ioanid şi atunci cînd constată, contrariat, că delicte severe (celebrarea troiţei legionare de la Tâncăbeşti, negarea Holocaustului, site-uri cu un conţinut explicit pro-legionar, 59 de cazuri de incitare la ură şi discriminare, semnalate în 2015, dar netrimise în judecată etc.) rămîn în afara vigilenţei judecătoreşti. Dar şi eu constat, contrariat, că asasinii lui Gheorghe Ursu sunt bine-merci, că nenumăratele cazuri de arestare, persecuţie, tortură, înfometare a populaţiei, avorturi interzise, împuşcări la frontieră (o suită de culpe listate, cîndva, chiar de dl. Ioanid) s-au „rezolvat prin simpla execuţie a lui Ceauşescu. Iar justiţiarii de azi continuă să se ocupe «riguros» de Mircea Vulcănescu, de Eliade şi Cioran.[5].
14.4. Am mai scris despre ideea creață pe care o are Pleșu despre drepturile libertăți și despre justiție în genere, prin urmare, n-am să insist[6]. Voi spune doar că „împăciuitorismul lui „raducosaș este ca-nuca-n-petere.
14.5. Mai întâi, pentru că cele două situații nu sunt echivalente, căci nu avem nici o idee despre cazurile invocate de Ioanid, iar Pleșu mai puțin decât deloc; la fel, nici despre motivarea refuzului instrumentării lor de către Parchet, iar nu de către Justiție, în genere. Din contră, în cazul Ursu – și în altele asemănătoare, de plidă, cele grupate în dosarele numite generic „Procesul Comunismului – cunoaștem în detaliu pentru ce Procuratura/Parchetul a dat NUP.
14.6. Apoi, Ioanid este de suspectat și atunci când spune adevărul, căci o face în mod vădit interesat, prin urmare, el nu e de luat de bun nici până la colțul blocului.
14.7. Încă, dacă Pleșu habar n-are despre ce vorbește, cum ne poate el garanta că pe lista turnătoriilor lui Ioanid și Compania, adresată Parchetului, nu figurează oameni care gândesc diferit de „holocaustiști, fără să fie în vreun fel „fasciști, „legionari, „rasiști ori „xenofobi? A visat cumva azi noapte?
14.8. În fine, dincolo de incitarea xenofobă, la ură rasială, care trebuie probate juridic, dacă nouă nu ne plac legionarii (și nici comuniștii) – în situația când avem, într-adevăr, de-a face cu așa ceva –, cum rămâne cu dreptul lor la exprimare, garantat de Constituție? Le băgăm „democratic pumnul în gură? Și dacă da, atunci cum ne mai deosebim noi de aceștia?

NOTE





[6] Cf.: articolul nostru, O comparație trivializatoare, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/08/o-comparatie-trivializatoare.html.

Târgoviște – București, 6-8 februarie 2016.