Pentru
ce a fost condamnat Vișinescu, și pe ce bază legală? Nefiind juriști, am cerut
opinia unui prieten, pe care o expunem pe larg.
Urmând
inculparea Parchetului, Curtea de Apel a considerat
ca potrivit art. 439 alin. (1) lit. j), cu aplicarea art. 5 din Noul Cod
penal. Iată-le:
Art. 439: Infracțiuni contra umanității
(1) Săvârșirea, în cadrul unui atac generalizat sau
sistematic, lansat împotriva unei populații civile, a uneia dintre următoarele
fapte:
j) persecutarea unui grup
sau a unei colectivități determinate, prin privare de drepturile fundamentale
ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe
motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual
ori în funcție de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul internațional.
Art.
5 se referă la aplicarea legii penale cea mai favorabilă (cf.: http://www.euroavocatura.ro/print2.php?print2=lege&idItem=1178.)
Să
cităm acum din sentința de recurs, de la Înalta Curte de Casație și Justiție:
În
temeiul art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, [instanța] schimbă
încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 439 alin. 1
lit. j cu aplic. art. 5 din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art. 358
alin. 1 şi alin. 3 corob. cu art. 41 alin. 2 din Codul penal 1968 (în
reglementarea în vigoare în perioada cuprinsă între modificările aduse prin Decretul-Lege nr. 6/1990 şi Legea nr. 140/1996) cu
aplic. art. 5 din Codul penal.
Evident,
nu se înțelege nimic, prin urmare, să traducem:
Art. 358. (al. 1) Supunerea la tratamente
neomenoase a răniţilor ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar
sau al Crucii Roşii ori al organizaţiilor asimilate acesteia, a naufragiaţilor,
a prizonierilor de război şi în general a oricărei alte persoane căzute sub
puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienţe medicale sau
ştiinţifice care nu sunt justificate de un tratament medical în interesul lor,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(al. 3) Torturarea, mutilarea sau exterminarea
celor prevăzuţi în alin. 1 se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu
închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 41. (alin. 2) Infracţiunea este continuată
când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea
aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul
aceleiaşi infracţiuni.
Primele
două alineate se regăsesc în capitolul din Codul Penal din 1968, intitulat
„INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII ŞI OMENIRII“.
Prin urmare, este vorba despre crime imprescriptibile, iar registrul aparține
„crimelor împotriva umanității“. (Cf. : http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=31092.)
Schimbarea
încadrării de la noul, la vechiul cod penal a avut loc deci la instanța de
recurs. Nu cunoaștem motivarea ei, căci încă nu a fost redactată. Însă cei care
spun că această condamnare nu are legătură cu crimele împotriva umanității sunt
pe o cale greșită. Pur și simplu.
Iată
concluzia juristului:
Pe
de altă parte, putem observa că procesul a fost judecat de două instanțe, dar
sunt trei opinii: una a Curții de Apel și două ale Înaltei Curți. Astfel, ÎCCJ
a apreciat în două moduri: în opinia majoritară că este aplicabil Codul Penal
în vigoare în perioada 1990 – 1996 (cel din 1968), iar în opinia separată că este
aplicabil Codul Penal din 1936, aflat în vigoare la data săvârșirii
infracțiunilor (situație în care ar fi trebuit să se constate încetarea
procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale). Ca la noi,
la nimeni! Vom ști mai multe când Înalta Curte își va motiva decizia din apel. Vom
vedea atunci dacă Vișinescu va formula recurs în casație, și dacă vom avea
atunci și o a patra opinie.
Strict procedural, însă,
eliminând din ecuație dimensiunea uman-emoțională, cred că opinia separată de
la ÎCCJ este cea corectă: de ce în cazul tuturor inculpaților să se aplice
legea penală mai favorabilă, iar în cazul lui Vișinescu nu? Legea penală mai
favorabilă este Codul Penal din 1936, conform căruia a intervenit prescripția
specială. Dar îți dai seama ce scandal ar fi fost dacă Vișinescu ar fi fost
achitat?!
Cât de
nespecialiști suntem, dacă ne uităm peste art. 5 din Noul cod, apreciem la fel.
Adică:
1) Încadrarea în
Noul Cod Penal ar fi adus cu sine nu o condamnare, ci o prescriere a faptelor,
aceasta fiind prevederea legală cea mai favorabilă.
2) Schimbarea
de încadrare în Vechiul Cod a vizat tocmai evitarea acestei situații, ceea ce
înseamnă că hotărârea Curții de Apel este pur și simplu absurdă.
3) O hotărâre
de achitare a lui Vișinescu ar fi fost imposibilă în context pentru că, pe de o
parte, ea ar fi invalidat atât inculparea, cât și hotărârea primei instanțe,
iar, pe de altă parte, ar fi putut pune capăt acestui bâlci doar cu riscul de a
genera un scandal; ceea ce nu ar fi fost de dorit pentru nimeni în afară de
inculpat.
*
Simțiți că li
s-a făcut dreptate victimelor în cazul Vișinescu?
Unii dintre urmașii lor, implicați în
proces, spun că da, ba chiar că este o manifestare a voinței lui Dumnezeu (cf.: http://inliniedreapta.net/arestarea-lui-visinescu-o-victorie-pentru-eroii-de-la-ramnicu-sarat-si-pentru-traditia-democratica-a-romaniei/.). Este dreptul
lor legitim.
Alții nu spun nimic, sau cel puțin noi
nu i-am auzit.
Ca neurmaş de victime, ca istoric, noi vedem
lucrurile complet diferit. Suntem foarte departe de acel deziderat: o
condamnare nu înseamnă (încă) dreptate; ba, mai mult, având în minte
precedentele, este verosimil că nu va însemna nici una.
În
decembrie 2013 am tradus – de fapt, așa ne-am stricat concediul – studiul lui
Henri Locard despre Primul proces al khmerilor roșii (cel al lui Duch), pentru
a fi folosit în dezbaterea istorică și juridică legată de inculpările
torționarilor noștri dragi (Vișinescu ș.c.l.). (Cf.: http://www.memoria-si-istoria-comunismului.blogspot.ro/2014/09/procesul-lui-duch-30-martie-26-iulie.html.).
Cu
o singură excepție notabilă, istoricul Dumitru Lăcătușu, credeți că l-a citit
cineva?
Nimeni!
Credeți
că vreunul dintre urmașii victimelor a folosit concluziile sale?
Niciunul!
Am
spus-o, am repetat după Locard: importanța acestui proces este dublă:
1)
pentru prima dată a fost demonstrată natura criminală a unui întreg sistem, cel
comunist;
2)
Partidul Comunist Cambodgian a fost considerat drept o organizație teroristă.
Cităm
una dintre concluzii, cea mai importantă:
criminalitatea unui întreg regim a fost
demonstrată într-un mod zdrobitor. Acuzarea a solicitat ca noțiunea de
„întreprindere criminală concertată“ (ÎCC) [Joint Criminal Enterprise (JCE)] să
fie reținută, iar în pronunțarea sa din data de 26 iulie 2009 tribunalul a
reținut această calificare. După știința mea, faptul că un partid comunist a
fost calificat în același mod ca o organizație teroristă, reprezintă o premieră
mondială. Astfel, hotărârea instanței proclamă:
„Acuzatul
a cunoscut natura criminală a sistemului pus în practică la S-21 și a acționat
animat de intenția de a contribui la acest proiect criminal.“ [subl.
n.]
De
notat că această hotărâre aparține unei instanțe hibride, cambodgiană și
internațională (ONU), deci are valoare de precedent și reper pentru toate
procesele de acest tip.
Degeaba,
credeți că ne-a luat cineva în seamă?
Nimeni!
Acum
visăm, ca vrabia mălai, la instanțe internaționale. Am terminat deci cu
procesele interne, așa că ne internaționalizăm (cf.: http://www.rfi.ro/politica-84724-exclusiv-rfi-romania-se-alatura-demersului-de-infiintare-unui-tribunal-penal.)
Ne-a
plăcut teribil exprimarea din comunicatul Ministerului Justiției, prin urmare o
reluăm:
expertiza considerabilă pe care IICCMER
o are în acest domeniu, dar și o abordare multidisciplinară a problematicii.
Ei, când auzi
sonorul „limbii de lemn“, nu trebuie să fii un geniu ca să
deduci care sunt intențiile, ba chiar și ce va urma.
În
fine, cu ce să ne ducem noi acolo? Și cum? În curul gol? (Scuzați cuvântul „gol“!)
*
„Anticomuniștii
antifasciști“ continuă lupta deținuților
politici „țărăniști“ și „liberali“ cu „legionarii“
și asimilații – adică ceva care n-a existat vreodată, doar dacă nu au început-o
cumva în Câmpiile Elizee, unde cu toții se află acum. (Cf.: http://inliniedreapta.net/detinutii-de-la-ramnicu-sarat-sunt-iubitorii-de-libertate-de-la-23-august-1944/.)
Este
invocată chiar, în mod bizar, Marea Grevă a Foamei de la Aiud (închisoarea
pentru „legionari“ și conducătorii
„grupurilor subversive“), care a avut loc
în 1956, în timpul căreia ... „țărăniștii“
au fost alături de „legionari“.
Mai
mult, în mod straniu, este deplânsă absența unei politici a Statului român față
de istorie, de parcă „legea memoriei“ nici
n-ar exista. Exact asta ne mai lipsea: mai multe politici de Stat cu privire la
istorie!
În
fine, este deplânsă absența serviciilor secrete din peisajul istoric. La drept
vorbind, luat în sine, raționamentul este coerent: aceste dorite politici
integrale ale Statului cu privire la istorie nu pot fi aplicate decât de
„ofițeri politici“. (Asupra considerațiilor
geopolitice din text, în care istoria este inserată ca armă de luptă, ne vom
abține.)
Se
înțelege acum de ce în acest proces (Vișinescu) era nevoie de urmași ai
victimelor cu astfel de poziții? Citiți de vă cruciți!...
*
Primim,
în ultima vreme, în privat și în public, mesaje de amor (injurii), din zona
„anticomunismului antifascist“. Nu ne-am
poluat însă paginile electronice (cea de Facebook, Blogul) cu așa ceva, nici n-o vom face.
Dar
unul dintre ele ținem să-l trecem aici:
Acesta
este „anticomunismul antifascist“, faza cu
injurii.
Desigur,
limbajul „pompierpiroman“ arătat, și
gândirea conexă, situate undeva la nivelul caraliilor de pușcărie, nu merită
vreo discuție.
Dar
avem o întrebare pentru urmașele victimelor comunismului, ele însele victime,
fiicele lui Ioan Bărbuș, și care suntem convinși că le va parveni:
Înțelegem, critica doare (iar în acest caz
doare rău), dar cu o astfel de publicistică iresponsabilă, demascatoare (fie
mediată, fie și, mai grav, manu propria) cred ele că apără memoria victimelor comunismului, ale tuturor victimelor
comunismului?!
La un asemenea hal de proces, un nivel al dezbaterii pe
măsură! Și vițăvercea ...
București,
15 februarie 2016.
