Azi, 29 iunie 2015, a avut loc o altă (ultimă) înfățișare
în Procesul Vișinescu. Ședința a fost cea mai scurtă de până acum, de circa 10
minute.
În discuție a fost un singur punct, cel rămas pe agendă de
la ultimele două ședințe: desecretizarea Anexelor unui document intern al
Penitenciarelor, la care ne-am referit în relatările de la termenele trecute[1].
Pe scurt, actul respectiv – despre al cărui caracter
secret putem emite mai mult decât un dubiu, la fel ca și despre operațiunea de
declasificare aferentă – nu a fost făcut public nici până acum.
Consilierul juridic al Administrației Naționale a Penitenciarelor
(ANP) nu s-a prezentat, probabil-sigur pentru a evita să explice ce s-a ales de
asigurările sale de la termenele anterioare. În schimb, în stilu-i conștiincios,
a depus la dosar o hârtie în care explică stadiul operațiunii și face trimitere
la site-ul Ministerului Justiției.
Iată ce se spune acolo:
Proiecte în dezbatere publică
[...]
11 iunie 2015
În temeiul art.
7 alin. (1) din Legea nr.
52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată, «proiectul
de Hotărâre
privind declasificarea unor informaţii referitoare la activitatea sistemului
penitenciar, emise de Ministerul Afacerilor Interne în anul 1961», împreună cu «Nota de fundamentare» a acestuia.
Propunerile
şi observaţiile referitoare la proiectul de act normativ supus dezbaterii pot
fi transmise în scris pe adresa Ministerului Justiţiei, str. Apolodor, nr.17,
sector 5, Bucureşti, pe fax, la nr. 037 204 1195 sau la adresa de e-mail dean@just.ro[2].
Aflăm, cu această ocazie, identitatea exactă a documentului: Anexă
la instrucţiunile nr. 320 din 20 decembrie 1961, cuprinzând normele de hrănire
pentru minori, reţinuţi şi deţinuţi, însoțită de Adresa de înaintare a
anexei la instrucţiunile nr. 320 din 20 decembrie 1961, nr. 00566.403 din 23
decembrie 1961, ambele clasificate strict secret.
Rămân
neexplicate – și de neexplicat – două lucruri:
1) Dacă legislația secretului de stat comunist a fost
abrogată – prin Legea nr. 182 din 12
aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate (cu modificările
şi completările ulterioare) şi prin Standardele naţionale de protecţie a
informaţiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 (cu modificările şi completările
ulterioare) –, cum de aceste documente au fost păstrate, iată, secrete, de
vreme ce „informaţiile conţinute de cele 2
documente propuse spre declasificare nu se regăsesc în actualele liste cu
categoriile de informaţii clasificate emise sau deţinute de Ministerul
Justiţiei – Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate“?
2)
Ce sens are această joacă de-a „uite secretul, nu-i secretul“?
În mod normal, trecerea de la legislația comunistă la cea
postcomunistă ar fi presupus o analiză legislativă, cu scopul de a menține ca
secrete acele acte normative care au incidență asupra securității unităților
actuale de detenție, și declasificarea în bloc a restului documentelor. Acest
travaliu ar fi fost cu totul necesar, dat fiind că, în calitate de Stat membru
al Uniunii Europene, România se obligă, prin chiar legislația sa internă (Legea 544/2001), să furnizeze
persoanelor interesate orice act administrativ.
Or ANP se comportă,
în acest caz, exact ca instituția comunistă pe care o moștenește, considerând
secrete, de facto, toate actele
regimului totalitar, pentru ca ulterior să le declasifice (sau nu) în funcție
de necesități.
Vom spune, în clar, că o asemenea manieră de a proceda nu are nimic de-a face nici cu
interesul public, nici cu transparența administrativă.
Ce au găsit de spus „factorii“ din proces în fața unei asemenea situații?
Procuroarea a cerut un nou termen.
Avocata lui Vișinescu, la fel.
Părțile civile s-au opus, pe motiv că procesul este
tergiversat și că documentul în cauză nu va aduce nimic nou față cu informația
deja existentă la dosar.
Experții IICCMER au tăcut, ca de obicei.
Judecătoarea a hotărât să acorde un nou termen, motivând
că „instanța nu poate influența circuitul administrativ al documentelor“. Această „limbă de lemn“ semnalează că nu dorește să stopeze nici măcar circul
cu secretele, darămite să intervină decisiv în acest cerc vicios în care
victimele s-au topit.
Să rezumăm.
Acest mod de a
proceda se desfășoară în doi timpi: 1) Stabilirea unei ținte false: înșelătoarea
poveste cu declasificarea; 2) Întinderea coardei la maxim, pentru ca la sfârșit
lumea să spună: „Vaaai, cât de tare s-au străduit băieții (și fetele!) aceștia
să desecretizeze niște chestii (care nici măcar nu mai sunt secrete)!“
Și pentru a da,
dacă nu o imagine de credibilitate, atunci o acoperire de putere acestui circ,
el se desfășoară pe linia Instanța de judecată – ANP – Ministerul Justiției –
Guvern, cu avize de la Serviciul Român de Informații și, foarte recent, de la
viceprim-ministrul pentru securitate națională.
Fără vorbe mari, fără patetism, și totuși: în Calendarul
Ortodox azi este ziua Sfinților Petru și Pavel. Actorii importanți despre care
este vorba aici au ceva sfânt?
NOTE
[1]
Cf. Procesul Vișinescu: Crematoriul,
Neagra-cea-mai-neagră și Secretele, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/05/procesul-visinescu-crematoriul-neagra.html și Procesul
Vișinescu: înșelătoria, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/06/procesul-visinescu-inselatoria.html.
[2] Cf.
http://www.just.ro/MinisterulJustitiei/Actenormative/Proiectedeactenormativeaflateindezbatere/tabid/93/Default.aspx, subl. în text. Titlurile pe care le-am marcat cu ghilimele frânte
sunt hyperlink-uri și trimit la documente separate.
București, 29
iunie 2015.
