Elena
Dragomir, O relație asimetrică. România și Piața Comună (1957–1989), vol.
I-II, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 365 + 605 p.
Semnalez o nouă excelentă
lucrare a Elenei Dragomir despre relațiile României comuniste cu Piața Comună,
o istorie pe cât de necunoscută, pe atât de spectaculoasă, în ciuda finalului
cunoscut: țara noastră s-a confruntat cu un colos, la care în final a aderat.
Descrierea este clară și convingătoare și emite câteva „teze“ centrale ce pot fi rezumate astfel:
1) Relațiile au decurs, în ce privește România, nu din considerente
ideologice, ci din concepția de dezvoltare economică a țării și (cumva
contradictoriu) opoziția față de tendințele supranaționale (CAER);
2) În concret, acestea au constat în: opoziționism, separatism,
bilateralism, pragmatism și activism (luate împreună și separat);
3) Politica României a fost dominant pragmatică, realistă, bazată pe
interese directe, nu pe ancilarități ideologice;
Cercetarea exploatează o foarte bogată paletă arhivistică, fie că este
vorba de arhivele interne ori de cele europene (comunitare).
Totodată, indică prudent (și promite să revină) asupra utilizării de către CEE a temei drepturilor omului, „cel puțin în parte“, ca „pretext în războiul său comercial cu România“.
Cu asemenea cărți, precum ale Elenei, nu ne mai putem plânge de „forme fără fond“, de lipsă de sincronie cu discursul istoric occidental, deci de decalaje, pe scurt: de asimetrie.
Avem nevoie de lucrări care să descrie realitatea istorică și s-o
analizeze cu maximă acuratețe, căci doar acest fapt ne va face să înțelegem cum
am ajuns unde suntem, de ce (de pildă) suntem paralizați în deziderate precum
aderarea la Spațiul Schenghen sau, de ce nu?, ce avem de făcut în actuala
situație internațională marcată prin modificarea axelor de putere și emergența
unui nou sistem economic mondial. În general, dar mai ales în caz de crize, de
conflicte, statele mici nu au alte resurse (dacă le au și pe acestea) decât propria
înțelegere și imaginație, necum mijloace de retorsiune.
În fine, dacă sprijinul financiar al Ministerului Cercetării, prin acronime
imposibil de pronunțat precum UEFISCDI, are vreun sens, acesta este cu
siguranță unul.
București, 26 aprilie 2023.
