CINISM POLITIC PE TOATĂ LINIA, PROTESTE POPULARE FĂRĂ ETICĂ

Captură tv
Contextul internațional: Trump se ține, și mai apăsat, de discursul din campanie, prin urmare, responsabilii politici de la noi au rămas orfani, putând să se extermine reciproc. Europenii tac deocamdată cu privire la această nebunie politică, dar să vedem dacă sau ce vor spune pe 24 ianuarie, de ziua Micii Uniri, atunci când Președintele Republicii se va afla nu la Iași, la manifestările programate, ci la Strasbourg, la Consiliul Europei. Acolo, el „va reitera angajamentul și sprijinul ferm al României față de valorile și standardele Consiliului Europei, cu precădere cele privind democrația și statul de drept“, și va participa la „ceremonia oficială dedicată Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului și la inaugurarea expoziției documentare intitualtă Educație și Memorie. Holocaustul în România, organizată de Președinția română în excercițiu a Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului[1]. Istoria este într-adevăr ironică!
Contextul intern: Președintele, aflat în cădere liberă după doar doi ani de mandat și o guvernare „tehnocrată neconvingătoare, nu mai are ce pierde, motiv pentru care a ales conflictul, singurul mijloc care poate galvaniza masele și îl poate relansa. Este un act de slăbiciune, nu de forță.
PSD–ALDE, gruparea politică adversă, este teribil de frustrată că nu poate guverna. Are puterea, dar nu o poate folosi. L-ar suspenda cu mare drag pe Președinte, dar în față îi stă scenariul catastrofal al suspendării lui Băsescu, care n-ar face decât să-i ridice cota, prin urmare, ar fi exact greșeala pe care el o așteaptă. Această grupare își poate doar irosi puterea.
Cine va greși în acest joc pe-moarte-și-pe-viață, probabil că nu se va mai ridica niciodată, iar conflictul nu se va tranșa în stradă, ci pe culoarele puterii. Și abia atunci vom avea imaginea exactă a raportului de forțe.
În acest context, dacă fostul președinte a rămas cel mai rațional politician, atunci am ajuns într-adevăr au cul-de-sac:

1) 20 ianuarie la 15:29
Voi faceți cum vreți, eu vă spun doar o părere!
În aceste zile, s-a declanșat o luptă crâncenă între magistrați (în mod deosebit procurori) și politicieni. Nu va duce nicăieri o astfel de bătălie decât poate la decredibilizarea unora sau a altora ori a ambilor combatanți.
Ce este drept este că Guvernul și Parlamentul au responsabilitatea constituțională a politicii penale, în timp ce magistrații au obligația implementării acestei politici.
În același timp, magistrații au dreptate atunci când susțin că proiectele Guvernului sunt prost făcute și, mai ales, făcute cu dedicație.
Cert este că, și la unii, și la alții, se văd aproape transparent interesele. Magistrații vor să-i țină în lesă pe politicieni arătându-le cătușele și porțile închisorilor cu ani grei de pușcărie, în timp ce politicienii vor să-și scoată din pușcării o anume clientelă politică.
Înțeleg bine miza fiecărei părți: PUTEREA.
Soluția este una singură: dialogul cinstit între cele două puteri, bazat strict pe standarde europene, pe deschidere către un stat de drept funcțional, care pleacă de la premisa că esența democrației înseamnă respectarea drepturilor fundamentale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, respectarea principiului că nimeni nu este mai presus de lege.
Iar, în această dispută, trebuie avut în vedere un lucru pe care se sprijină sistemul de drept al statelor democratice civilizate și anume acela că orice om are dreptul la o a doua șansă (mai ales dacă acoperă dauna).
Voi faceți cum vreți, eu vă spun doar o părere...

2) 23 ianuarie la 10:50
Bătălia care ruinează statul
Toate ţările membre au ca prioritate a momentului repoziţionarea în interiorul UE ca urmare a Brexit-ului şi adaptarea la noile realităţi ale NATO urmare a alegerii lui Donald Trump în SUA.
La noi în schimb tot efortul, toată energia politicienilor şi a instituţiilor de forţă sunt concentrate într-o cumplită bătălie pentru putere având ca principală miză justiţia.
Este tipul de bătălie care poate ruina statul, iar când bătălia se va fi terminat am putea constata că România nu mai reprezintă nimic nici în UE şi nici în NATO.
Soluţia?
Discuţii corecte şi dezbatere publică fără patimă despre justiţie şi acţiune imediată de repoziţionare în NATO şi UE[2].

Sursa: pagina de Facebook
a Adrianei Opitz Zainescu
În tot acest peisaj de bătălie, politicienii par a fi singurii care au capacitate de învățare, nu însă și guvernații, cel puțin cei care se manifestă în stradă: politica, la fel ca viața, nu este chiar o dispută între galeriile care-și sparg (sau nu) capetele, dar la noi această experiență nu se mai transmite de la o generație la alta, căci memoria protestelor este în acest moment complet ruptă de tradiția sa. Ea este captivă uneia dintre cele două tabere, care reprezintă o luptă anticorupție dusă cu mijloacele obscure ale prelungirii Executivului, și care se opune unei resurgențe dubioase a unei părți perdante a „sistemului.
Până mai ieri, demonstrațiile din România s-au comparat cu proteste similare onorabile de tip Tienanmen sau Primăvara Arabă, căci nu se asociau – sau se lăsau asociate – luptelor intrasistem, în vreme ce azi sunt semnul înstrăinării societății noastre. În acest marasm, în care gândirea nu se poate structura, căci rămâne captivă, o gură de oxigen o aduc foarte puținii jurnaliști precum Horațiu Pepine, care nu au cedat tentației partizanatului asumat – ca să nu mai vorbim despre presa pur și simplu mercenară – și care au pornit în căutarea sociologiei protestului de ieri, pe care îl caracterizează astfel:
1) o reacție politică întârziată la ultimele alegeri;
2) un mimetism după protestele anti–Trump;
3) o manifestare a unui conflict generațional care se exprimă în următorii termeni:
«„Mai exact – spune interlocutorul nostru –, e o diferență între generații legată de ce a trăit fiecare. Noi, cei ce ieșim în stradă, avem oroare de orice e PSD. Pur și simplu, când îi știm la conducerea țării ni se ridică părul pe spate. E o senzație ca aceea în care vezi ceva prăvălindu-se peste tine și reacționezi instinctual – sau te ferești plecând în altă țară (așa cum au făcut majoritatea dintre noi) (Claudiu Tamaș)»[3].
Dacă mișcarea lor este sincronă cu cele din SUA, am fi curioși să aflăm ce părere au demonstranții de aseară, din București și din toată țara, despre declarația lui Trump cu privire la reintroducerea torturii ca mijloc de luptă împotriva terorismului[4]. Apoi, ce cred ei despre eventualitatea ca Americanii să intre cu elita noastră politică – de la Iohannis până la Dragnea și compania –, așa cum există suspiciunea că au făcut-o și în trecut, într-un barter în acest domeniu? Ca să știm realmente cum stăm. Prin urmare, vom da legătura în stradă și vom aștepta răspunsul cu inters...

NOTE

 [2] Cf. pagina de Facebook a lui Traian Băsescu.

[3] Dreapta liberală manifestă l’ésprit de l’escalier, la adresa: http://www.dw.com/ro/dreapta-liberal%C4%83-manifest%C4%83-lesprit-de-lescalier/a-37238669.


Târgoviște, 23 ianuarie 2017.