CUM AM INTERVENIT ÎN PROCESUL VIȘINESCU
Judecătoarea Carmen Găină spera ca termenul din 22
aprilie 2015, din Procesul Vișinescu, să fie ultimul înainte de pronunțare,
însă nici unul dintre cei patru martori propuși nu s-a prezentat. Mai mult,
prin avocata sa, Vișinescu a solicitat depunerea unei liste cu membri ai
personalului închisorii Râmnicu Sărat (câteva zeci de nume), cu intenția de a
fi audiați ca martori. Schimbările de ultimă oră, care anunțau că procesul se
va prelungi indefinit, au iritat-o în mod vizibil pe judecătoare, care, excepție
fiind reacția față de Administrația Națională a Penitenciarelor (parte
responsabilă civilmente alături de inculpat), și-a păstrat atitudinea pe tot
parcursul ședinței.
Ca efect, noi
am ajuns în sala de judecată cu circa un sfert de oră după începerea ședinței
și, atunci când la închiderea telefonului am făcut o manevră greșită apăsând pe
„S Voice“, i-am dat astfel prilejul judecătoarei să-și verse năduful pe cineva,
prin aplicarea unei amenzi pentru „turburarea liniștii ședinței“[1].
Spre
comparație, la termenul din 25 martie 2015, Clara Mareș, cercetătoare la
IICCMER, a făcut o manevră identică, iar la termenul din 25 februarie 2015 lui
Vișinescu i-a sunat telefonul în cursul ședinței. Prima nici măcar nu a fost atenționată
de judecătoare, iar cel de-al doilea a fost apostrofat cu blândețe,
cerându-i-se să-și închidă aparatul.
Prin urmare, la
momentul în care am ajuns noi, ședința era deja turburată, astfel că, omenește
vorbind, starea judecătoarei este de înțeles.
Și în timpul ședinței de la termenul din 13 mai 2015 au
sunat telefoanele persoanelor din auditoriu. Mai întâi, al unui apropiat al lui
Vișinescu (probabil fost tovarăș de Penitenciare), apoi al lui Emanoil
Mihăilescu (fost deținut politic care a însoțit-o pe martora Aurora
Dumitrescu), ambele în timpul mărturiei lui Florin Vișa (fiul uneia dintre
victimele lui Vișinescu). Din fericire, nici unul dintre ei nu a fost amendat[2].
Prin urmare, am avut astfel ocazia să apreciem calmul redobândit al D-nei
judecător. Iată și motivul: următorul termen, din 5 iunie 2015, va fi ultimul
înainte de pronunțare.
În consecință, date fiind banalitatea situației și ocálele
diferite cu care D-na judecător a măsurat aceleași fapte, am depus o cerere de
anulare a amenzii, pe care am formulat-o astfel:
În fapt,
la data de 22.04.2015 am participat la ședința de judecată în cadrul căreia
avea fixat termen Dosarul nr. 3986/2/2014, în care Vișinescu Alexandru are
calitatea de inculpat.
Menționez că prezența mea în sala de judecată la
judecarea acestui proces a avut un scop de documentare, subsemnatul fiind
istoric al „reeducării“ practicate în timpul fostului regim comunist. În acest
sens, subsemnatul sunt autorul mai multor lucrări publicate pe această temă,
dintre care cele mai importante sunt:
– Documentele
reeducării, publicată la editura Vicovia
în anul 2013;
– Reeducarea
în România comunistă (1945-1952). Aiud, Suceava, Pitești, Brașov, publicată la editura Polirom în anul 2010;
– Reeducarea
în România comunistă (1948-1955). Târgșor, Gherla, publicată la editura Polirom în anul 2010;
– Reeducarea
în România comunistă (1949-1955). Târgu-Ocna, Ocnele Mari, Canalul Dunăre-Marea
Neagră, publicată la editura Polirom în
anul 2012;
– Procesele
reeducării (1952-1960), carte scrisă în
coautorat cu dl. Titică Predescu, publicată la Editura Fundaţiei Culturale
„Memoria“ în anul 2008.
Am făcut precizările de mai sus din dorința de a vă
dovedi că prezența mea în sala de judecată la procesul inculpatului Vișinescu
Alexandru a avut doar scop de documentare pentru viitoarele mele lucrări.
Am fost amendat
pentru un incident minor, cu totul accidental, instanța considerând că
aș fi deranjat buna desfășurare a ședinței de judecată.
Astfel, deși telefonul mobil al subsemnatului era setat pe modul
„silențios“, butonul „S Voice“ al acestuia s-a apăsat din greșeală prin
presare. Din păcate, la acționarea
butonului „S Voice“ telefonul mobil emite semnale sonore chiar dacă este setat
pe modul „silențios“.
Ca urmare a celor câteva semnale sonore emise de
telefonul meu mobil până în momentul în care am reușit să-l opresc, instanța de
judecată m-a amendat cu 500 de lei pentru deranjarea ședinței de judecată.
Apreciez că în raport de acest incident minor, pe care îl
regret, și a cărui producere, evident, subsemnatul
nu am intenționat-o nici un moment, sancțiunea amendării mele cu 500 lei
este excesivă, vădit disproporționată.
Având
în vedere toate cele de mai sus, vă solicit respectuos să-mi admiteți prezenta
cerere și să anulați amenda în
cuantum de 500 lei ce mi-a fost aplicată de instanța de judecată prin
încheierea de ședință de la data de 22.04.2015.
În drept: îmi întemeiez cererea pe art. 284 alin. 2
din Noul Cod de procedură penală.
Menționez că până la formularea prezentei cereri,
încheierea de ședință din data de 22.04.2015 încă nu mi-a fost comunicată.
Astfel, prezenta cerere este formulată raportându-mă exclusiv la cele ce mi-au
fost aduse la cunoștință de instanța de judecată în ședință publică.
A fost fixat ca termen de judecată 19 mai a.c., orele 10.00.
La data respectivă, am așteptat până după orele 12.30, în picioare, până când
s-au încheiat înfățișările a două „loturi“ de arestați preventiv sosite din
detenție, cărora li se judeca prelungirea mandatelor de arestare.
Ședința a durat câteva minute: am reluat argumentele prezentate în cererea
de exonerare de plată a amenzii și am depus còpii de pe prezentările cărților
indicate care se regăsesc pe blogul nostru. În plus, am adăugat còpii de pe
articolele publicate de noi pe același blog, legate chiar de Procesul
Vișinescu.
Iată-le:
Procuroarea a susținut, frust, menținerea amenzii.
Cauza a rămas în pronunțare, care a fost dată în aceeași zi de judecătoarea
Antoaneta Nedelcu.
Iat-o:
ÎNCHEIERE[:] În baza art.284
CPP respinge ca nefondată cererea de anularea amenzii formulată de petentul
STĂNESCU MIRCEA. În baza art.275 alin.2 CPP, obligă pe petent la 50 lei
cheltuieli judiciare statului. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică, azi 19.05.2015[.]
Document: Încheiere de şedinţă
[din] 19.05.2015[.]
Dată fiind soluția, suntem convinși că relatările noastre au displăcut
D-nei judecător. La fel, nu am reușit să convingem nici pe dânsa, nici pe D-na
procuror, de misiunea și standardele istoricului.
Ne vom abține să comentăm „adecvarea“, „proporționalitatea“ și „egalitatea de tratament“ de care D-na Găină a dat dovadă în cazul nostru,
căci o simplă prezentare a lui arată că nici nu poate fi vorba despre așa ceva.
Ne vom întreba doar ce se va alege de o cauză complexă, așa cum este Procesul
lui Alexandru Vișinescu, dacă aceasta este maniera sa de a judeca într-o
situație banală?
Vom cita apoi, fără alte comentarii, nu ce spun gurile rele despre dânsa (de
care presa este plină!), ci colegii din sistemul de justiție care, în 2011, în
momentul în care a candidat pentru un post la instanța supremă, i-au evaluat
prestația:
În momentul susținerii
interviului de către judecătoarea Carmen Găină, de la Curtea de Apel
București, cea care a fost președintele completului în fața căruia
omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu a susținut că procurorii care au
instrumentat dosarul Petromservice sunt fie idioți fie de rea-credință, Procurorul
General al României, Laura Codruța Kövesi, a întrebat-o pe judecătoare
ce ar face dacă în sala sa de judecată un inculpat ar jigni magistrații.
Judecătoarea Găină a precizat cu un zâmbet care demonstra că se aștepta să fie
luată la rost de Kövesi, că de regulă, ultimul cuvânt al inculpatului nu poate
fi cenzurat, dar că, dacă s-ar fi comis o infracțiune, ar fi luat poziția
corectă și permisă de normele legale. Kövesi nu s-a oprit însă, și a continuat
cu întrebările extrase din acest caz, insinuând
că Găină a fost părtinitoare cu Vântu (subl. n.), grație poziției sale: „Indiferent
cine ar fi inculpatul?“, a subliniat Procurorul General al României. „Indiferent!“,
a venit răspunsul prompt al judecătoarei Găină. Interviul acesteia a fost însă
presărat cu intervenții ale lui Kövesi, care nu a contenit să își arate
nemulțumirea față de activitatea judecătoarei, spunându-i chiar, pe un ton
zeflemitor: „Am
auzit ca sunteți destul de dură[,] așa[,] în sala de judecată!“ (subl. n.)[3]
Ținem să subliniem un fapt: după cum am spus deja, cererea noastră a fost
judecată în cauza Vișinescu, iar soluția pronunțată, împreună cu înscrisurile pe
care le-am depus, sunt și vor rămâne atașate dosarului. Prin urmare, dat fiind
că am intervenit fără voie în acest proces, D-na judecător Carmen Găină va avea
posibilitatea să lectureze consemnările noastre în chiar cauza pe care o
judecă.
În concluzie, orice istoric s-ar putea declara mai mult decât mulțumit,
căci el nu are niciodată un asemenea prilej: să depună relatările sale despre
cauza judecată în chiar dosarul respectiv, iar ca cititor să-l aibă pe însuși judecătorul
acelei cauze.
NOTE
[1] Am relatat
episodul în prezentarea pe care am făcut-o acelei înfățișări, Procesul Vișinescu: prelungiri, nervi și
liste, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/04/procesul-visinescu-prelungiri-nervi-si.html.
[2] Am relatat episodul în prezentarea pe
care am făcut-o acelei înfățișări, „Crematoriul“, „neagra“-cea-mai-neagră și secretele, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/05/procesul-visinescu-crematoriul-neagra.html.
[3] „Lumea Justiției“, Interviuri
cu capcane și împunsături. Cinci judecători promovați la instanța supremă:
Lavinia Lefterache, Lucia Rog, Maricela Cobzariu, Ilie Ioana și Leontina
Cismașiu, 14/12/2015, la adresa: http://www.luju.ro/institutii/csm/interviuri-cu-capcane-si-impunsaturi-cinci-judecatori-promovati-la-instanta-suprema-lavinia-lefterache-lucia-rog-maricela-cobzariu-ilie-ioana-si-leontina-cismasiu.
București, 20 mai 2015.