Se poate spune că Paul Goma este scriitorul român care a cunoscut toate excluderile posibile: nevoit să-şi părăsească Basarabia natală o dată cu invazia sovietică, apoi exclus din facultate şi din societate ca „bandit” (duşman al poporului), iar mai tîrziu din serviciu şi din Uniunea Scriitorilor, constrîns să se exileze în Franţa. Seria nu se încheie însă cu anul 1989, aşa cum regimul politic se continuă fără Ceauşescu: Paul Goma a fost exclus şi din „noua” Uniune a Scriitorilor, iar apoi pînă şi din Exil (ce-i drept, într-o companie selectă, împreună cu Regele Mihai). Emil Constantinescu, „primul preşedinte democrat al României”, a continuat şi el tradiţia excluzîndu-l de la premierea cu Ordinul „Steaua României”, decernat personalităţilor care au luptat împotriva comunismului.
E greu de crezut că cineva din cultura română a putut stîrni o mai mare adversitate, de astă dată din partea confraţilor scriitori sau, mai prozaic, a breslei. Şi asta se întîmplă pentru că Paul Goma pune în faţa intelectualului român o oglindă, în care acesta refuză să se privească. Partizanul ţinerii-de-minte, al „neuitării” şi al „netăcerii” atacă o problemă pe care societatea românească evită de 10 ani să şi-o pună: cea a colaborării cu un regim criminal – evident, cel comunist. Şi o face admirabil în romane, jurnale şi articole în cea mai mare parte nepublicate. Într-un timp în care pe malurile Dîmboviţei bate vîntul „contopirii” dintre urmăriţi şi urmăritori, dintre victime şi călăi, dintre turnaţi şi turnători, Paul Goma face o consistentă şi consecventă figură aparte, susţinînd ideea unei nete separări a apelor.
Pe 2 octombrie Paul Goma împlineşte 65 de ani. La mulţi ani!
Bucureşti, 26 septembrie 2000
Publicat în „Aldine”, supliment al cotidianului „România liberă”, din 28 septembrie 2002.
E greu de crezut că cineva din cultura română a putut stîrni o mai mare adversitate, de astă dată din partea confraţilor scriitori sau, mai prozaic, a breslei. Şi asta se întîmplă pentru că Paul Goma pune în faţa intelectualului român o oglindă, în care acesta refuză să se privească. Partizanul ţinerii-de-minte, al „neuitării” şi al „netăcerii” atacă o problemă pe care societatea românească evită de 10 ani să şi-o pună: cea a colaborării cu un regim criminal – evident, cel comunist. Şi o face admirabil în romane, jurnale şi articole în cea mai mare parte nepublicate. Într-un timp în care pe malurile Dîmboviţei bate vîntul „contopirii” dintre urmăriţi şi urmăritori, dintre victime şi călăi, dintre turnaţi şi turnători, Paul Goma face o consistentă şi consecventă figură aparte, susţinînd ideea unei nete separări a apelor.
Pe 2 octombrie Paul Goma împlineşte 65 de ani. La mulţi ani!
Bucureşti, 26 septembrie 2000
Publicat în „Aldine”, supliment al cotidianului „România liberă”, din 28 septembrie 2002.
