Marți, 9 iulie a.c., la ora 21.28, am scris Redacției „Adevărul”, via Facebook:
Bună seara!
Într-un articol al
jurnalistei Olimpia Man, care semnează în „Adevărul de Zalău”, și care semnează
și articolulul de mai jos, autoarea pare să îl invoce pe istoricul Marin Pop,
din aceeași urbe, drept sursă a biografiei Evei Birtaș (o ilegalistă comunistă
devenită ulterior mare securistă!).
Problema este că
biografia în discuție este copiată cuvânt cu cuvânt după un studiu al meu
publicat în Anuarul IICCMER.
În consecință,
sunt interesat să aflu cine este autorul raptului – Ziaristul sau Istoricul ?!
Mulțumiri
anticipate pentru clarificările redacționale, auctoriale,
Micea Stănescu.
P.S.: Pentru
conformitate, iată și trimiterile, la articolul în chestie și la studiul meu :
Redacția „Adevărul” mi-a răspuns miercuri, 10 iulie, la ora 14.59, via Facebook:
Buna ziua,
Am transmis
mesajul dvs colegei noastre Olimpia Man.
Multumim frumos
O zi faina
În aceeași zi, la ora 15.10, am re-răspuns Redacției „Adevărul”, via Facebook:
Mulțumiri de reacție, aștept ... provincia zalăuană! Cu încredere.
Doamne-ajută!
Mircea Stănescu.
După două zile
a apărut însăși autoarea:
De la:
|
Olimpia Man
(Olimpia.Man@adevarul.ro)
|
Trimis:
|
12 iulie 2013 09:43:58
|
Către:
|
mirceastanescu@hotmail.com (mirceastanescu@hotmail.com)
|
Buna ziua.
Numele meu este
Olimpia Man si sunt autoarea articolului referitor la tortionarii din vremea
comunismului. Articolul a fost o tema pe care au primit-o toti colaboratorii
Adevarul si, odata cu tema, am primit si acest link
Nu stiu din ce
motive, acolo nu apare numele dvs., ca autor. Aceasta este cauza pentru care nu
v-am citat. Intentia mea nu a fost sa plagiez pe nimeni. E/adevarat, insa, ca
am incurcat CNSAS cu IICCMER (am scris ca informatia este preluata din
documentele CNSAS, nu ale IICCMER). Îmi asum această greşeală şi, dacă dvs.
consideraţi că este nevoie, pot intra în arhivă şi să modific textul.
Cu respect,
Olimpia Man
În lumina noilor „informații”, puse pe două coloane,
textele arată astfel:
În documentele Institutului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii apare, la acest capitol, al reprezentanţilor opresiunii
comuniste, un singur nume ce are legătură cu Sălajul. Este vorba despre cel
al Evei Birtaş, născută pe 4 aprilie 1916 în oraşul Şimleul Silvaniei, de
naţionalitate evreiască (născută Rotschild). În 1944, mama ei a fost
deportată de către autorităţile maghiare la Auschwitz, unde a murit. După ce
mai întâi a activat în „Ajutorul Muncitoresc”, în 1933 Eva Rotschild a fost
primită ca membră a Partidului Comunist. De profesie croitoreasă, ea s-a
căsătorit în 1935 cu Gavrilă Birtaş, şef al Siguranţei din Oradea şi, mai
apoi, şef al Direcţiei a III-a (Contraspionaj în penitenciare şi Miliţie),
unde a coordonat direct Securitatea închisorilor şi lagărelor (Serviciul
Operativ/Serviciul Inspecţii) al cărei scop era reeducarea deţinuţilor
politici şi verificarea purităţii ideologice a cadrelor închisorilor şi
Miliţiei. În primăvara anului 1942 a fost numită în Aparatul tehnic al CC al
PCR ca ajutor al Ilenei Pop. Pe 15 iunie 1949 a fost numită ca adjunctă a lui
Iosif Nemeş, şeful Securităţii închisorilor (Serviciul Operativ). Nemeş
fusese numit la conducerea structurii informative a închisorilor de către
Gheorghe Pintilie, şeful Securităţii, la propunerea lui Gavrilă Birtaş, care
îi era şi legătură superioară directă, întrucât Serviciul Operativ făcea
parte din Direcţia a III-a Securităţii. Când Nemeş pleca pe teren, să
inspecteze unităţile de detenţie, cea care îl înlocuia era Eva Birtaş.
Deseori, aceasta îşi depăşea atribuţiile şi genera tensiuni în instituţie,
intrând astfel în conflict cu Nemeş, care i-a cerut transferul. Eva Birtaş a
rămas la Securitatea închisorilor şi lagărelor până în octombrie 1949. A
participat la pregătirea demascării (reeducării) de la închisoarea Piteşti,
însă nu a prins debutul acesteia, fiind transferată la Serviciul Cadre din
Direcţia Generală a Penitenciarelor. Ulterior, s-a întors la munca de
informaţii, activând în cadrul Securităţii din interiorul Direcţiei
Penitenciarelor, Lagărelor şi Coloniilor. Birtaş a fost pensionată timpuriu
din cauza unui ulcer duodenal.
(„Adevărul”, 6 martie 2013, articol intitulat: Cine s-a "ocupat" de torturarea
şi "reeducarea" duşmanilor comunismului din Sălaj, semnat de
Olimpia Man, consultabil la adresa:
http://adevarul.ro/locale/zalau/cine-s-a-ocupat-torturarea-reeducarea-dusmanilor-comunismului-salaj-1_5136f8ed00f5182b85d4f3bc/index.html)
|
Eva Birtaş. Născută pe 4
aprilie 1916 în oraşul Şimleul Silvaniei, jud. Sălaj, de naţionalitate
evreiască (n. Rotschild). În 1944, mama ei a fost deportată
de către autorităţile maghiare la Auschwitz, unde a murit. După ce mai întâi
a activat în „Ajutorul Muncitoresc”, în 1933 Eva Rotschild a fost primită ca
membră a Partidului Comunist. De profesie era croitoreasă. În 1935 s-a
căsătorit cu Gavrilă Birtaş, pe care l-a urmat la Bucureşti (1940). După
arestarea soţului ei, în aprilie 1940, a fost trimisă de partid în „Ajutorul
Roşu”, fiind responsabilă cu aprovizionarea comuniştilor închişi la
Văcăreşti. În primăvara anului 1942 a fost numită în Aparatul tehnic al CC al
PCR ca ajutor al Ilenei Pop. Pe 15 iunie 1949 a fost numită ca adjunctă a lui
Iosif Nemeş, şeful Securităţii închisorilor (Serviciul Operativ). Nemeş
fusese numit la conducerea structurii informative a închisorilor de către
Gheorghe Pintilie, şeful Securităţii, la propunerea lui Gavrilă Birtaş, care
îi era şi legătură superioară directă, întrucât Serviciul Operativ făcea
parte din Direcţia a III-a Securităţii. Când Nemeş pleca pe teren, să
inspecteze unităţile de detenţie, cea care îl înlocuia era Eva Birtaş.
Deseori, aceasta îşi depăşea atribuţiile şi genera tensiuni în instituţie,
intrând astfel în conflict cu Nemeş, care i-a cerut transferul. Eva Birtaş a
rămas la Securitatea închisorilor şi lagărelor până în octombrie 1949. A
participat la pregătirea demascării (reeducării) de la închisoarea Piteşti,
însă nu a prins debutul acesteia, fiind transferată la Serviciul Cadre din
Direcţia Generală a Penitenciarelor. Ulterior, s-a întors la munca de
informaţii, activând în cadrul Securităţii din interiorul Direcţiei
Penitenciarelor, Lagărelor şi Coloniilor. Birtaş a fost pensionată timpuriu
din cauza unui ulcer duodenal.
(IICCMER, Biografiile Nomenklaturii, consultabile la: http://www.iiccr.ro/ro/biografiile_nomenklaturii/,
intrarea referitoare la Eva Birtaș)
|
De la:
|
Mircea Stanescu (mirceastanescu@hotmail.com)
|
Trimis:
|
13 iulie 2013
11:07:42
|
Către:
|
Olimpia Man
(olimpia.man@adevarul.ro);
Mircea
Stanescu (mirceastanescu@hotmail.com)
|
Bună ziua!
Înțeleg, din răspunsul D-tale, că:
1) articolul-în-chestie l-ai scris... „ca sarcină de partid”;
2) în același timp cu sarcina redacției, ai primit și sursa, pe care abia
acum o indici (http://www.iiccr.ro/ro/biografiile_nomenklaturii/, intrarea
referitoare la Eva Birtaș);
3) ai încurcat nu Instititutul de Investigare a Crimelor Comunismului cu
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ci pe ambele acestea
cu o instituție inexistentă – „Institutului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii”.
Ce nu înțeleg este modul în care dorești să-ți asumi această „greșeală”.
Căci soluția pe care o avansezi seamănă cu situația unui elev prins copiând,
care îi spune profesorului că „a greșit”, apoi îi propune să-i ia lucrarea,
împreună cu copiuțele, și îi cere să repete examenul.
Ce ar trebui să înțelegi este că:
1) Actul D-tale este un tip de utilizare nepermisă, care ignoră citarea
autorului și/sau a sursei, pe scurt, dacă expresia „etica jurnalistică” îți spune
ceva, un plagiat.
2) Sursa aici este una generică – „IICCMER”, dat fiind că este vorba despre
o lucrare de tip enciclopedie.
3) Corect jurnalistic ar fi fost nu să copiezi textul meu cuvânt cu cuvânt,
ci să ceri acordul Institutului pentru citarea integrală a biografiei; sau, la
limită, să o rezumi cu propriile D-tale cuvinte, cu trimiterea expresă la sursă
(pagina Web respectivă).
4) Biografia „eternei Eva” apare nu „în documentele” vreunui institut, la
care ai avut acces, așa cum se înțelege din articol, la fel cum nu este nici
rezultatul reflecției D-tale, cum dorești ca lumea să creadă, ci este luată
de-a gata din ograda altora.
În concluzie, dacă dorești să repari ce se mai poate repara, îți rămân la
îndemână două soluții (cumulative):
1) Să-ți pui cenușă-n cap și să recunoști porcăria făcută – ca să vorbesc
pe șleau.
2) Să adaugi, în dreptul biografiei Evei Birtaș, din articolul în discuție,
o notă în care: recunoști furtișagul, ceri scuze cititorilor pentru faptul că
i-ai indus în eroare (eventual și autorului) și te angajezi ca pe viitor să nu
mai faci așa ceva.
Dacă nu vei proceda în acest mod, voi cere Redacției „Adevărul” să-l facă
ea.
Până atunci, je m’en fou de
respectul D-tale (cum spune francezul).
Mircea Stănescu
În cursul
zilei de sâmbătă, 20 iulie a.c., am constatat că autoarea a modificat tacit
articolul (nu mi-a spus doar că poate să o facă?!), fără nici o mențiune a
raptului (ce să mai vorbim de „cenușa-n cap”!), în sensul că instituția
inexistentă a devenit reală, iar ghilimelele și-au făcut apariția:
Într-un studiu al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi
Memoria Exilului Românesc (IICCMER) apare, la acest capitol, al
reprezentanţilor opresiunii comuniste, un singur nume ce are legătură cu
Sălajul. Este vorba despre cel al Evei Birtaş, născută pe 4 aprilie 1916 în
oraşul Şimleul Silvaniei, de naţionalitate evreiască (născută Rotschild).
Potrivit studiului, „în 1944, mama ei a fost deportată de către autorităţile
maghiare la Auschwitz, unde a murit. După ce mai întâi a activat în «Ajutorul
Muncitoresc», în 1933 Eva Rotschild a fost primită ca membră a Partidului
Comunist. De profesie croitoreasă, ea s-a căsătorit în 1935 cu Gavrilă
Birtaş, şef al Siguranţei din Oradea şi, mai apoi, şef al Direcţiei a III-a
(Contraspionaj în penitenciare şi Miliţie), unde a coordonat direct
Securitatea închisorilor şi lagărelor (Serviciul Operativ/Serviciul
Inspecţii) al cărei scop era reeducarea deţinuţilor politici şi verificarea
purităţii ideologice a cadrelor închisorilor şi Miliţiei. În primăvara anului
1942 a fost numită în Aparatul tehnic al CC al PCR ca ajutor al Ilenei Pop.
Pe 15 iunie 1949 a fost numită ca adjunctă a lui Iosif Nemeş, şeful
Securităţii închisorilor (Serviciul Operativ). Nemeş fusese numit la
conducerea structurii informative a închisorilor de către Gheorghe Pintilie,
şeful Securităţii, la propunerea lui Gavrilă Birtaş, care îi era şi legătură
superioară directă, întrucât Serviciul Operativ făcea parte din Direcţia a
III-a Securităţii. Când Nemeş pleca pe teren, să inspecteze unităţile de
detenţie, cea care îl înlocuia era Eva Birtaş. Deseori, aceasta îşi depăşea
atribuţiile şi genera tensiuni în instituţie, intrând astfel în conflict cu
Nemeş, care i-a cerut transferul. Eva Birtaş a rămas la Securitatea
închisorilor şi lagărelor până în octombrie 1949. A participat la pregătirea
demascării (reeducării) de la închisoarea Piteşti, însă nu a prins debutul
acesteia, fiind transferată la Serviciul Cadre din Direcţia Generală a
Penitenciarelor. Ulterior, s-a întors la munca de informaţii, activând în
cadrul Securităţii din interiorul Direcţiei Penitenciarelor, Lagărelor şi
Coloniilor. Birtaş a fost pensionată timpuriu din cauza unui ulcer duodenal”.
(aceeași pagină Web)
|
Am păstrat dovezile furtului, la fel cum le voi păstra și
pe cele ale tentativei de a-l acoperi. Am povestit (pe blogul meu, pe e-mail,
pe Facebook) tărășenia. Apoi, m-am
adresat din nou Redacției „Adevărul” pentru a vedea ce cugetă despre etica
doamnei-în-chestiune (ați observat, desigur: nu am spus „jurnalista”!):
Redacției
„Adevărul”, sâmbătă, 20 iulie a.c., ora: 11.05:
În
legătură cu plagiatul Olimpiei Man, semnalat de mine anterior, vă transmit
fișierul atașat.
Aștept
răspunsul la adresa electronică:
sau la cea
„clasică”:
Mircea
Stănescu Str. Sold. Petre Dumitru, 22
Sect. 3, București
Of. Poșt. 70.
Sănătate,
M. Stănescu.
În aceeași zi, la ora 11.57, Serviciul-de-corespondență
al ziarului mi-a răspuns, via Facebook
(nesemnat, ca de obicei):
Buna ziua,
Vom
transmite mesajul mai departe.
Multumim
Care a fost
urmarea? Niciuna! Suntem în data de 1 august a.c.: în douăsprezece zile ar fi
putut să se lepede (Autoare, Redacție) de-trei-ori de ceea ce au făcut.
Concluzie: problema-problemelor
este în chiar Redacția ziarului. Acolo este centrul imposturii, la fel cum tot de
acolo emană mirosul pestilențial care atrage muște precum Olimpia Man.
București, 1 august 2013.
