Din punct de vedere public, la noi nu poți aborda subiecte precum:
genocidul din Gaza, crimele de război israeliene, purificarea etnică din
Cisiordania și Liban, acțiunile lobby-ului israelian de aiurea și de acasă (holocaustiștii);
nu mai vorbesc de tacticile brutale ale acestuia. Cenzura din presă, din universități,
din școli este cvasicompletă. Restul face autocenzura, iar rezultatul – o
para-cunoaștere, o para-știință, un para-învățământ, o para-presă. Sau, în
termenii lui Paul Goma: Zensur, autocensur, paraliteratur.
Față de acum 10 ani, de pildă, situația este cu mult mai proastă. Atunci dacă apăreai la Tv nu te mai cenzura nimeni, în timp ce acum dacă scapă ceva pe post este eliminat imediat. Telefoanele încep să sune, iar la celălalt capăt al firului există întotdeauna cineva dispus să se supună, dacă nu rugăminților, atunci amenințărilor. Astfel, România este ținută captivă precum într-un regim de ocupație – nu fizică, ci mentală. Consecință directă, nivelul decăderii discursului public este pe cât de trist, pe atât de îngrijorător. Căci în absența discuției libere, a dezbaterii nu există nici analiză, nici înțelegere, nici societate democratică și nici vreun Stat de același tip. Locuim niște forme goale de conținut, vide de sens.
Mai rău, spre deosebire de Americani, ba chiar și de restul Europenilor, la noi nu
există nici presă alternativă.
În schimb, căci tocmai de aceea, acțiunile pompier-piromane ale holocaustiștilor, cenzura autorităților
politice, administrative și religioase au generat un antisemitism feroce, cum
nu am văzut nici înainte, nici după 1989. Discursiv, desigur, dar faptul nu
este mai puțin îngrijărător pentru cineva care susține că luptă împotriva acestuia.
Ce va rezulta din această tensiune între atitudinile populației și
politicile oficiale este greu de prevăzut, căci nimeni nu are globul de cristal.
Însă atâta vreme cât SUA vor rămâne o mare putere și își vor putea proiecta
influența, este de așteptat ca holocaustiștii să continue să facă ravagii și la
noi: să demoleze statui, să șteargă denumiri de licee, de străzi, să cenzureze, să
interzică. Azi pe Octavian Goga, mâine alte figuri din Panteonul culturii
naționale. Și să bage pumnul în gură tuturor celor ce gândesc diferit.
București, 30 aprilie 2026.
