Dat fiind că a fost beneficiarul anulării alegerilor, în materie de politică internă nu este de așteptat ca Președintele să evolueze în vreun fel. De aici suita de ficțiuni legate de interferența rusă, în nici un fel probată: dacă exista vreo probă, aceasta ar fi fost pusă pe masă!
Anchetele,
procesele lui Georgescu, care verosimil nu vor ține în justiție (ceea ce nu
înseamnă însă că nu va fi condamnat), au ca scop să-l țină ocupat pe acesta și
să sleiască mișcarea populară zisă „suveranistă“. Cu ce efecte, vom vedea, căci
populația este și va rămâne „suveranistă“: ce-o interesează cu adevărat este
propria situație, nu a altora. În tot cazul, acesta este un punct de blocaj
pentru Președinte.
În materie de
politică externă există o evoluție: faptul că am trecut de la mantra
propagandei noastre legată de marșul victorios al noii Armate Roșii până la
Paris și Londra, la realistele constatări că Rusia nu poate (și nici nu vrea)
să atace NATO și probabilitatea foarte redusă a extinderii războiului dincolo
de granițele Ucrainei, este un mare progres. Povestea cu drona (cel mai
probabil o provocare ucraineană) este o absurditate a noastră, în conjuncție cu
cele ale polonezilor, cu rol de a ține SUA implicate în Europa prin agitarea
pericolului rusesc. Ceea ce nu se va întâmpla însă: Trump a ieșit deja din
povestea ucraineană plasând responsabilitatea pe umerii noștri, ai Europenilor,
dar furnizând în continuare arme pe care noi le vom plăti; pentru a nu fi
acuzat de dezastrul de pe câmpul de luptă ce va urma.
Exceptând
solidaritatea declarativă colectivă, nici un cuvânt despre susținerea Ucrainei,
fapt ce arată că toată lumea, inclusiv Președintele, înțelege că acest război
este pierdut, iar NATO și UE se îndreaptă spre o înfrângere strategică greu de
gestionat.
Și legat de Republica
Moldova înregistrăm o schimbare: Președintele înțelege probabil că acest stat
este situat pe un punct de conflict cu Rusia și că ambalarea la temă nu face
bine țării noastre ci, din contră, o face prizonieră susținerii necondiționate.
Ceea ce, în materie de politică externă, reprezintă o eroare fatală: să faci
politica României înseamnă să urmărești interesul național, adică „Romania
first“ – nici al Ucrainei, nici al Republicii Moldova, nici al oricui altcuiva.
Deci să fii „suveranist“. Să nu mai vorbim despre faptul că, în ciuda masivului
ajutor occidental (și al României), situația internă și prestația acestui stat pe
scena internațională sunt un dezastru și că, indiferent de rezultatul
alegerilor, nu se vor schimba.
București, 26
septembrie 2025.
