Pentru că tot sărbătorim prin muncă 1 Mai, ne-am uitat și
peste site-ul CNSAS.
Unde am constatat cu adâncă satisfacție că Adrian Cioflâncă
a luat act de micul nostru caiet de doleanțe (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2018/03/noul-colegiu-al-cnsas-mic-caiet-de.html),
mai precis de una dintre ele, și s-a aplecat din nou asupra „Inventarului
Fondului Penal al CNSAS“.
Putea însă nu să ne facă nouă un hatâr, ci cetățenilor,
și să-i anunțe măcar, căci lor le va fi greu să-l găsească, dat fiind că nu mai
există nici o trimitere pe prima pagină:
Nici anunțul nu a fost repus acolo, ci
actualizat la vechea pagină tacit sau, cum se spune, «la negru»:
Ne-a dezamăgit însă constatarea că în loc să repare
Inventarul, conform normelor arhivistice, coordonatorul a continuat să-l strice
în același mod:
Motivele nu le mai reluăm, căci sunt aceleași (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/12/cnsas-si-fondul-sau-penal.html).
Am constatat astfel cu adâncă insatisfacție că în așteptarea
zilei de 1 Mai 2018 s-a trecut de la cel mai mare „cârnat arhivistic“ din lume (15.396 de pagini), la cel mai mare „mic
arhivistic“ (circa 5.000 de pagini).
Sunt acolo multe dosare fără elemente de cotă la CNSAS
(număr), adică neluate în evidență, ceea ce trimite la același mod de lucru «la
negru», iar fapul este
cu atât mai grav cu cât instituția trece printr-un scandal legat de publicarea
unei liste și de dosarul – nici el inventariat – care o conține (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2018/04/despre-o-anume-lista.html.).
Prin urmare, conform acestui mod de a proceda demn de dilema
revizuirii a lui Farfuridi, din 2015 încoace toate liniile roșii au fost trecute
sistematic de la errare la perseverare.
Pentru că știm din experiență că în legătură cu arhivele
comunismului (ale Securității, Partidului) există multă paranoia (ca efect al
unor situații reale sau fără motiv), nu ne putem decât declara dezarmați în
fața unui asemenea mod pompierpiroman
de a proceda care, atunci când nu o generează (ca în cazul de față), o
întreține.
În fine, să înțelegem de aici că accesul la documente, la
fel ca evidența lor de care este legat, va continua să fie în bună măsură la
fel ca cel de dinainte de 1989 și de la SRI după 1990, paravan ideal pentru exercițiul
interesat al diverselor centre de putere, iar nu mediul neutru al relației cu
cetățenii? Și că dincolo de scandalurile periodice, astfel explicabile, acesta
este mesajul adus de noul Colegiu?
Târgoviște, 30 aprilie 2018.
