UN DEMERS PROFUND NESERIOS

Am urmărit ultima „bombă a IICCMER, o instituție care seamănă mai degrabă cu o ambasadă, cu un organ de propagandă (anticomunistă sui-generis), decât cu un institut de cercetare, de investigare a crimelor comunismului.

Spun aceasta cu gândul că subiectul copiilor din azilele ceaușiste este unul oribil, care nu doar că merită, ci chiar trebuie investigat, căci poate vom reuși astfel să cernem propaganda de realitate – sau ne vom afunda și mai mult în confuzie, în stilul cunoscut?

Găsesc deci util că acești oameni au catadicsit să se adreseze Parchetului pentru a vedea astfel (eventual în justiție) ce și cât din considerațiile lor se susțin, în speță cele de „program de exterminare, „regim de exterminare și altele asemenea.

Tocmai pentru că este vorba despre victime și familiile lor, iar nu despre instrumentiști care cântă cum bate vântul politicii și al intereselor, să vedem mai întâi dacă Parchetul își va însuși perspectiva, dacă adică există probe juridice care să susțină că avem de-a face cu crime imprescriptibile – sau o luăm de la (un alt) capăt cu cazul Ursu?

Sper doar că toată lumea este de acord, în sfârșit, că o inculpare și un probatoriu prost făcute nu slujesc în nici un fel victimele, ci din contră!

Pentru că suntem apoi pe terenul nostru, istoric, nu pe al altora, ar fi de văzut ce acoperire au aserțiuni precum cele ale lui Cosmin Popa de Institutul „Nicolae Iorga, care compară această situație, a copiilor „irecuperabili, cu Programul nazist de eutanasiere a handicapaților și vorbește de „un holocaust („Rock FM, emisiunea „Morning Glory“ din 14/12/2023). Să nu-l audă însă nea Florică, nici Muraru cu asemenea comparații „antisemite, „negaționist-deflectiviste, „concurențialiste, că nu-l mai salvează nici „Judas Priest!... Pe ce se bazează deci? Pe conferințe de presă? Ni se flutură că IICCMER are un raport-denunț de peste 1.500 de file, dar unde este acesta, ca să-l citim, evaluăm? Este secret? Căci din rezumatul intitulat „Sinteză investigații cămine, un document mai degrabă inform și plin de greșeli de ortografie și punctuație, nu se înțelege rațiunea. La mijloc este vorba despre o chestiune foarte serioasă care trebuie discutată serios și documentat, nu aruncată peste gard, eventual în curtea Parchetului. Poate că astfel dai niște gagici pe spate, ori presa însetată de senzaționalism, dar într-o discuție profesională te faci de râs.

În fine, nostalgia comunismului nu se combate cu propaganda, cu amalgamul IICCMER, ci cu politici – ale Guvernului, ale autorităților locale. Cum? Arătându-le oamenilor că acum trăiesc mai bine, că societatea este mai dreaptă, că aleșii (ori nealeșii) sunt în slujba lor, nu în primul rând a propriilor interese.

Restul sunt povești muritoare care nu vor face decât să transleze imaginea (memoria) pozitivă a comunismului de la generațiile vechi la cele noi, care nu au nici o idee despre acesta. Ceea ce, de fapt, se și întâmplă.

Sau pură instrumentalizare.

 

București, 17 decembrie 2023.

 

O PREMIERĂ MONDIALĂ, DEMNĂ DE „DEMOCRAȚIA ORIGINALĂ“

Ca unul care săptămâna aceasta aveam programare la Sala de studiu a CNSAS – și săptămâna viitoare – am înțeles că „protestul spontan al acesteia, „de la 9.00 la 15.00 – nu e nici o glumă! –, se prelungește până la Anul, după sărbători.

Cum n-am reușit să înțeleg cercul pătrat care este protestul spontan de la 9.00 la 15.00 ce durează până la Anul și La Mulți Ani, ce nu este conflict de muncă (administrația îl susține), mă întreb doar où sont le grèves d’antan ?

Așa că aștept și eu, precum vrabia-mălaiul-visat, ca „unul câte unul să nu mai plece, Securitatea să nu mai învingă, Democrația să câștige, iar oamenii să-și primească salariile mărite. Căci oricum nu se va schimba nimic, dar măcar vom putea astfel trece mai departe.

(7 decembrie 2023)

 

Încă un cuvânt despre greva – pardon, protestul! dela CNSAS – și închei.

Pe scurt, „angajaţii C.N.S.A.S., prin intermediul organizaţiilor sindicale, cât şi de conducerea C.N.S.A.S. au „întreprins demersuri începând cu 2018, adică după intrarea în vigoare a Legii salarizării unice nr. 153/2017. Ce-au făcut toți aceștia până atunci? Au dormit în bocanci, ce altceva să facă?!

Oricine lucrează în administrația centrală știe că rolul angajaților unei instituții, în țara noastră, cu prilejul schimbărilor legislative ce îi privesc, este să-și susțină revendicările legitime, prin șefii de departamente (Resurse Umane, Juridic) și conducere (Președinte). Și peste tot unde este cazul: la Guvern, în comisiile din Parlament. Fără asta, ura și la gară!

Astfel, situația de acum, cu protestul-care-nu-e-grevă, devine inteligibilă: în holul CNSAS, unde angajații „protestează, este un elefant pe care toată lumea se străduiește să nu-l observe. Fiind la originea problemei, administrația tolerează intolerabila situație din punct de vedere legal.

Rezultatul este cel deja descris: angajaților protestiști li se dă voie, din motive administrativ-politice de decompresie, să se comporte ca niște mici caralii. Pe seama cui? A cetățenilor, desigur.

Din fericire pentru ei, România nu mai are presă, căci ar fi fost masacrați. Din fericire pentru cetățeni, această nesimțire morală numită protest nu are nici un debușeu, nici un viitor, așa că à bon entendeur după sărbători – dar fără salut !

(9 decembrie 2023)

 

București, 17 decembrie 2023.