Este vorba despre cuvântul senatorului Șerban Nicolae, care a declanșat o dezbatere
politico-istoriografico-memorială cu valențe planetare, iar cei scandalizați au
uitat – dacă au știut vreodată – de la ce s-a plecat, la fel cum nu știu unde
doresc să ajungă[1].
Discuțiile acestea n-au nici o importanță, nici propunerea
legislativă respectivă (a recunoștinței luptătorilor din munți), aflată în
dezbatere la Senat[2], de la care a pornit totul,
căci sunt doar declarații care, precum de multe ori în politică, nu joacă nici
un rol, altul decât să umple spațiul.
Mai întâi, miza nu este să umpli țara de
legi ale recunoștinței – este deja o inflație de asemenea legi care nici măcar
nu se aplică (excepție: Ziua holocaustului, din pricină de... Americani și
Israelieni) –, ci să faci o reabilitare, o reală repunere în drepturi a
victimelor, și alte măsuri reparatorii.
Apoi, în actualul context social-politic –
de blocaj între cele două facțiuni (ultra)executive – nu se poate face nimic,
ci doar trage spuza de pe o turtă pe-alta: este exact rolul reluării proiectului
legislativ respectiv. Isteria care a urmat și care, iată, a
devenit deja planetară[3],
a fost ilustrată aseară la „Realitatea Tv“
cu urlete, poncife de tot felul și cu aceleași vedete ale anticomunismului
băștinaș. Înțelegem, anticomuniștii în genere și opoziția în particular sunt în
criză de idei, dar dacă cea din urmă a fost cuprinsă brusc de frisoane
anticomuniste, ar fi util să facă măcar ce-a făcut «ciuma roșie»: dublarea indemnizațiilor foștilor deținuți politici și
înființarea unui Subsecretariat de Stat, tot pentru ei. Sau, dacă dorește să
părăsească propaganda și stahanovismul, să se aplece măcar asupra Proiectului
legii reparațiilor morale și materiale care zace în Parlament[4]. Știm, este
greu, nici nu-i stă în putere, dar tocmai de aceea problemele reale nu se
tratează cu discursuri sforăitoare, eventual frumos ambalate.
Iată de ce inflamarea aceasta este nu doar lipsită de
măsură, ci complet contraproductivă, dacă avem în vedere, pe de o parte, miza
reală, nu o butaforie anticomunistă și memorială, iar pe de altă parte faptul
că rolul istoricilor – măcar al lor – nu este să spumege de furie şi să pună
gaz pe focul altora, ci să analizeze declarațiile de acest tip și faptele.
Or rolul declarației despre care vorbim
aici – o reacție la un context pe care senatorul PSD nu l-a creat, ci față de
care s-a poziționat – este pur politic și cu geometrie variabilă: un mârâit
(dar nu mai mult) la Americani, care susțin, în calitate de Putere Tutelară,
falanga politică opusă; o lovitură la țurloaie Britanicilor (pentru că se
poate); în fine, un discurs de liniștire către holocaustiști, care după
victoriile simbolice de anul trecut și de la începutul acestuia, au pierdut în
mod real pe toată linia (or o asemenea lege i-ar băga în depresie, căci și așa
sunt cu nervii în pioneze)[5].
Desigur, și fără să intrăm într-un joc de-a
„în mintea lui John Malkovich“, senatorul PSD ar fi putut să se abțină de la considerații personale la temă,
care au iritat nu doar pe instrumentalizatorii săi, ci și pe victime și urmașii
acestora, dar faptul că o poate face fără să riște nimic arată în genere care
este azi ponderea reală în dezbaterea politică a subiectelor memoriei
comunismului. Dacă mai era nevoie.
În fine, pentru ca tabloul deriziunii politicii
memoriei să fie complet, „patrioții“ („naționaliștii“)
și „anticomuniștii antifasciști“ continuă să-l devoreze, separat și cot la cot, pe senatorul «roș-ciumat» Nicolae. Iată, ne pregătim de Centenarul
Marii Uniri cu un exemplu de pupat toți
realpolitik piața endependenți. În rest, vorba bancului sovietic: nu vom
avea nici o reparație pentru victimele comunismului; în schimb, vom avea o
luptă anticomunistă de nu va rămâne piatră pe piatră!
NOTE
[1] Iată discursul lui Nicolae într-o relatare de presă:
„«Am rude care au luptat pe frontul de vest. Să le spunem că unii mergeau
să lupte pe frontul de vest pentru eliberarea Transilvaniei, în timp ce alții
luptau cu regimul instalat în august [19]44 este inacceptabil. Trupele de
Securitate au provenit, în principal, din foștii jandarmi. Pe acest schelet s-a
constituit partea de trupe de Securitate. Deci erau români contra români. Eu nu
cunosc lupte duse de aceste grupe de partizani din munți cu trupele sovietice
aflate pe teritoriul României. N-a fost atacată nici o unitate, nici un corp,
există doar câteva incidente izolate cu ofițeri sovietici care au fost atacați.
Intre cei care s-au refugiat în munți erau și oameni care erau căutați pentru
alte lucruri. Spre exemplu, n-am cum să fiu de acord cu cei care l-au omorât pe
Nicolae Iorga și să spun că erau partizani anticomuniști sau că erau luptători
pentru libertate», a afirmat Șerban Nicolae în cadrul dezbaterilor din comisia
juridică a Senatului a inițiativei legislative privind declararea zilei de 26
octombrie – Ziua Mișcării de Rezistență Armată Anticomunistă.
«Rezistența anticomunistă începută în 1944, când România era încă în război
– de partea Aliaților după 23 august –, este una care slăbea capacitatea de
apărare a României. Era mai degrabă îndreptată împotriva intereselor României.
Mai mult, dacă îmi spuneți că era un lucru bun că CIA organiza operațiuni de
slăbire a capacității de apărare a României sub pretextul că o fac împotriva
regimului comunist este mai degrabă ticăloșie ce făceau. Era punerea în slujba
unei puteri străine, valabilă oricând. După 1958 trupele sovietice au părăsit
România. Mi-e foarte greu să disting – v-am spus, am în familie și foști
legionari, și foști luptători în Bucegi, unii cu funcții –, am încercat să
înțeleg toate aceste lucruri și sunt destul de echilibrat, nu sunt un fanatic al
vreunei opțiuni. Dar mi se pare că ne arogăm merite care nu există», a mai
afirmat Șerban Nicolae.
«Au atacat trupe de Securitate roâne provenite din foști jandarmi, nu aveau
niciun fel de efect în ceea ce privește puterea de tip comunist de inspirație sovietică
instalată la București, absolut niciun efect. Iar faptul că CIA, la momentul
respectiv cunoscând tratativele de la Ialta, de la Postdam, cunoscând și
celebrul șervețel al împărțirilor geopolitice dintre Stalin și Churchill, în
egală măsură doi criminali, desfășura acțiuni de acest tip pe teritoriul
României, n-au cum să-mi spună că asta era luptă pentru libertate sau că ar
trebui să o aplaudăm» a mai spus el.“ Cf. „News.ro“, 31/10/2017, la
adresa: https://www.news.ro/politic-intern/serban-nicolae-partizanii-anticomunisti-din-munti-au-slabit-capacitatea-de-aparare-a-romaniei-stalin-si-churchill-in-egala-masura-doi-criminali-1922403730002017101417357697.
Senatorul a negat acuratețea relatării, însă pentru
ceea ce ne propunem aici interesează faptul că el confirmă temele principale. Cf. http://adevarul.ro/news/politica/Serban-nicolae-despre-criticii-sai-n-am-renunt-dreptul-opinie-doar-mana-neterminati-isterici-agresivi-imbacsiti-ura-mi-l-neaga-1_59f9b5915ab6550cb8b291da/index.html.
[2] Ea se
găsește la adresa: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=20479&cam=1. Anterior, în septembrie 2017, un proiect de lege cu
conținut identic a fost respins definitiv de Camera Deputaților (cameră
decizională) fără să fi provocat vreo tulburare anume. Cf. la adresa: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=15708.
[3] A se vedea
reacția lui Dennis Deletant, care afirmă între altele: „Nu înțeleg etichetarea
lui Churchill ca «criminal». Asemănarea lui cu Stalin nu rezistă unei analize
serioase a acțiunilor lui.“
Cf. la adresa: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-22084028-scurta-lectie-istorie-dennis-deletant-catre-serban-nicolae-nu-inteleg-etichetarea-lui-churchill-criminal-asemanarea-lui-stalin-nu-rezista-unei-analize-serioase.htm.
[4] Stadiul proiectului poate fi consultat la adresa: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=11619.
[5]
Holocaustiștii, aflați în criză de activitate – și de nervi (anul acesta n-au
băgat pe nimeni la pușcărie, n-au smuls nici o plăcuță, n-au dislocat nici o
statuie, n-au schimbat nici o denumire de liceu, ba chiar n-au băgat pe nimeni
în pământ) – îl «demască» pe
Gabriel Andreescu «în manej» și îl epurează de la Sorbonica lor („Ștefan
Gheorghiu“ reloaded).
Cf. la adresa: https://www.observatorcultural.ro/articol/o-rapida-reglare-de-conturi-in-snspa-marca-institutului-elie-wiesel/.
București,
1 noiembrie 2017.
