 |
| Sursa: pagina de Facebook a Institutului Wiesel |
«Holocaustiștii» continuă să sărbătorească prin muncă
Centenarul Marelui Război și se pegătesc de cel al Marii Uniri[1]. La temă, evreii
din New York au un termen, Chutzpah,
care denotă o combinație de înșelătorie și tupeu extrem, și care se traduce
liber astfel: „să faci caca în pragul cuiva, apoi să suni la ușă ca să ceri
hârtie igienică“. Este o descriere
exactă a ceea ce se petrece la noi.
Sosit în țară cu prilejul seminarului
Negarea Holocaustului și antisemitismul,
vulnerabilități ale societății contemporane, organizat de Institutul
Wiesel, Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA și Ministerul Afacerilor
Interne (Ploiești, 19–21 iulie a.c.) și
al Școlii de vară a Institutului Wiesel (Surduc, Lugoj, 24–27 iulie a.c.), Radu Ioanid s-a întreținut cu Marius
Gangan la „TenTV“ Lugoj în emisiunea
cu titlu de oracol a acestuia, intituată „Ora adevărului“ (28 iulie a.c), în cursul căreia a avut un moment artistic
pentru care ținem să-i mulțumim pe această cale.
Mai întâi, ni se spune ceva despre proiectatul Muzeu al
Culturii Evreilor și Holocaustului:
Ioanid: Muzeu-ăsta nu-l fac eu, eu sunt un fel de
consilier al conducerii Institutului Wiesel, care crează...
Gangan: Dumneavoastră sunteți modest, ca-ntotdeauna, eu
știu, da’ contribuția dumneavostră e serioasă!...
Ioanid: Vom vedea, vom vedea!...[2]
Vorba lui Jean–Jacques Goldman: il a fait un bébé tout seul !
Apoi, ceva despre angajamentele profunde ale
intervievatului:
Ioanid: Eu
sunt un mare... (ezită) cum să vă spun eu?, am o, am o încredere în dictonu’
fostului om politic din China, Deng Xiaoping, care spunea următoru’ lucru: „Nu
ne interesează culoarea pisicii, ne interesează să prindă șoarecele!“[3]
Just, tovarășu’!
În fine, să ne crăcănăm de râs cu „Domnul Radu Ioanid,
directorul Diviziei Arivistice, de Cercetare arivistică (subl. n.)“ (min. 2:47–2:49)
și servanții săi care se exprimă la fel de sfertodoct:
Ioanid: membri a (subl. n.) unor biserici
protestante (min. 4:03–4:05);
Gangan: [la Washington] aveți și poze și, dac-am
înțeles bine, există și filmulețe care pot fi vizionate (min. 7:57–8:02);
Ioanid:
Noi, cei din generația mai vârstnică,
ca (subl. n.)să spun așa (min. 18:46–18:50);
Ioanid: președenția (subl. n.) României (min. 26:45–26:46) ;
Ioanid: o platformă comună la care a ajuns clasa
politică românească când (subl. n.) e vorba de abordarea trecutului
(min. 27:23–27:29);
Ioanid:
„foarte multe adaptări a
(subl. n.) acestei clădiri (min. 30:04–30:06);
Gangan: invitatul meu este domnul profesor Radu
Ioanid, care este directorul Direcției de Cercetare Arivistică (subl. n.) din cadru’ Muzeului Memorial al
Holocaustului din Washington (min. 31:36–31:49);
Ioanid: clasă mijlocie evreiască
care (subl. n.) o ducea, să spunem, normal sau confortabil (min. 37:02–37:06);
Ioanid: Să ne amintim că în o mie nouă sute optâșpe (subl. n.) (min. 42:21–42:23);
Ioanid:
Politicienii sânt și ei oameni, sânt
între ei oameni străluciți – cam puțini –, cam puțini da’ străluciți, între ei
sânt oameni mediocri, și sânt și oameni submediocri (râde). Haideți să fim
delicați! (râde din nou) (min. 49:14–49:24);
Gangan: Întotdeauna întâlnirea cu dumneavostră este
o-ntâlnire deosebită nu numai pentru faptu’ că aflăm lucruri foarte interesante
și importante, ci parcă începem să vedem, să vedem (dă din mâni în jurul
capului) altfel, știți, viața! (râde) Și învățăm! Fiecare întâlnire cu
dumneavoastră învățăm niște lucruri (sic!), și eu vreau să vă mulțumesc pentru
acestea încă o dată! (min. 49:41–50:03)[4]
Mulțumim și noi pentru acest moment artistic de tip
«Ursul la stabilizare»!
Ar mai fi poate de remarcat că organele-noastre-are-serioase-lipsuri,
dacă nu chiar își bat joc dă dom’ şef de la Washington, de vreme ce nu i-au găsit decât o televiziune locală
pentru a se produce în direct. Ceea ce-i păcat, zicem noi, căci este necesar ca
figuri de acest tip să capete o vizibilitate națională.
Pe de altă parte, dacă șăful „diviziei
arivistice“ (l-am
re-citat pe servantul M. Gangan), adulatorul tovarășului Deng Xiaoping,
ideologul prinderii-de-șoareci-fără-de-principii, a găsit de cuviință ca la
circa o săptămână distanță să cuvânteze într-o foaie cu acoperire națională,
înseamnă că, vorba lui Bulă, e groasă![5]
Ukaz și «linie politică», producția nu merită vreo atenție
specială, dat fiind că ilustrează amalgamul cunoscut, fiind o colecție de
poncife istorice și memoriale, în care autorul dă sentințe, aruncă anateme și,
mai ales, dă directive Justiției ca nu cumva să se aplece asupra cazurilor care
agită conștiința publică. Dar ridicolul complet îl atinge atunci când îi ia pe alții
de sus că nu stăpânesc limba română (nenumiți în text, în fapt: Sorin
Dumitrescu).
În fine, o întrebare decentă-şi-neretorică pentru «pompierii
piromani» (acești experți care
alimentează antisemitismul):
Tovarăși, când faceți amalgamul dintre critica rațională
și antisemitism, acuzând de-a valma de «fascism»,
«legionarism», luați în calcul și că vi se poate replica în mod simetric, dar
de această dată întemeiat, că sunteți propagandiști comuniști (nu prea mult)
reciclați, care vă indicați imprudent mentorii (exemplu tov. Deng) ce vă arată
baza ideologică a mâncării șoarecilor, precum divizionarul „arivist“ Ioanid, fantoşa Florian (care oricum nu
contează – pe Rotman îl lăsăm să-și tragă puțin sufletul)?
Mulțumim anticipat!
NOTE
[3] Ibidem, min. 22:50–23:14.
[4] Ibidem, locurile indicate în text.
București, 8 august 2017.
