Recenzie a cărții: Lumea secretă a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete, de Vladimir Tismăneanu, Indice de nume alcătuit de Bogdan C. Iacob, Bucureşti, Editura Humanitas, 2012, 304 p.
Profesor la Maryland , în SUA, este coautor şi coordonator al Raportului final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza comunismului în România (2006) şi al unui număr impresionant de studii, între care preferatele nostre rămân, alături de foarte docta Stalinism pentru eternitate (Polirom, 2005), Arheologia terorii (Eminescu, 1992) şi Fantoma lui Gheorghiu-Dej (Univers, 1995).
O spunem de la bun început: nu vom intra în materia propriu-zisă a lucrării, căci am stărui prea mult şi ne-am limita la simple glose, de aceea o vom prezenta în ansamblu pentru a o recomanda ca pe o lucrare de mare interes.
De această dată, autorul ne propune o călătorie în interiorul bazei politice a lumii comuniste (nomenklatura sau „partidul interior”, cum o numea Orwell), mediu pe care, prin naştere, l-a cunoscut în mod intim.
Cartea debutează cu o „plimbare” pe străzile Cartierului Primăverii, continuă cu atmosfera familială a autorului şi alte două capitole despre formarea sa intelectuală, contextul „epocii Ceauşescu” şi plecarea din ţară. În fine, acestora li se adaugă o serie (foarte sugestivă) de portrete ale membrilor nomenklaturii pe care Vladimir Tismăneanu i-a cunoscut (direct sau mediat, prin intermediul familiei).
Am spune că este o carte care vine la timp, din cel puţin două motive.
În primul rând, pentru că, istoriografic vorbind, se simţea o lipsă a relatărilor din interiorul acelei lumi. De circa un cincinal, arhivele comunismului sunt, în bună măsură, accesibile; or, este nevoie ca ele să fie completate cu surse de alt tip, fără de care perspectiva istoricului ar rămâne nu doar fragmentară, ci şi, inevitabil, limitată. Există o singură întreprindere similară cu cea a autorului (dar dintr-un alt registru, cel al interviurilor): lucrarea Laviniei Betea, Poveşti din Cartierul Primăverii (Curtea Veche, 2010).
În al doilea rând, pentru că autorul este la vârsta (a se înţelege, desigur, experienţa intelectuală) care-i conferă perspectiva a mai bine de o jumătate de secol.
Cartea este scrisă cu talent, într-o frumoasă limbă română, pe care Vladimir Tismăneanu, rezident în SUA, a păstrat-o şi cultivat-o mult mai bine decât mare parte dintre noi. Totodată, în ciuda acuităţii analizei, lectura este departe de a fi dificilă, graţie stilului alert şi clar.
Cea mai importantă performanţă a lucrării ni se pare însă reuşita de a integra, fără a rupe unitatea textului, biografia autorului galeriei de portrete ale nomenklaturii.
În fine, de aici se deduce că proiectul de a asocia, în acelaşi text, propria biografie biografiilor celor mai odioase ale comunismului românesc (gen Drăghici, Roller) are, în sine, un tâlc: acela că nu depinde de noi în ce familie ne naştem, dar că stă în puterea noastră să rupem cu o tradiţie intelectuală şi morală care nu ne reprezintă, şi să aderăm la o alta care prezervă valorile de adevăr, bine şi frumos.
Hulit de cei din mediul social pe care l-a părăsit, cu greu acceptat de mediul anticomunist, autorul ilustrează în cartea sa un parcurs mai dificil decât s-ar părea la prima vedere, și, în egală măsură, un drum pe care prea puţini au păşit.
